Cum se transformă România în groapa de gunoi a Italiei

un articol de Valentin Roman

Deși Guvernul României și reprezentanții Gărzii de Mediu au negat în repetate rânduri că țara noastră ar servi drept destinație pentru tranporturile de deșeuri periculoase din Italia, iată că firma românească Eco Sud recunoaște, în presa italiană, existența acestora.

Mai exact, Eco Sud va primi gunoaiele din zona Campania, reprezentanții săi susținând că treaba asta se va face având toate autorizațiile necesare și cu respectarea legislației comunitare, cele române și celei italiene.

Deșeurile urmează să fie transportate în locații din București, Craoiva, Mavrodin și Giurgiu, acestea fiind preluate în urma unei licitații pentru exportul a sute de mii de tone din zona Campania.

Potrivit publicației Edizione Caserta, „Eco Sud, firmă cu sediul la Bucureşti, gestionează în prezent patru situri de tratare a deşeurilor în România şi s-a declarat disponibilă să primească gunoaiele din Campania perntru a le trata în gropile de gunoi din Bucureşti, Craiova, Mavrodin şi Giurgiu.”

Un aspect interesant este faptul că Mavrodin se află în judeţul Teleorman şi aparţine Eco Sud, fiind un proiect realizat de Consiliul Judeţean pe bani europeni în vremea când era condus de Liviu Dragnea.

Deși presa din România a început să vorbească despre acest subiect abia recent, transporturi ale deșeurilor din Italia în România se petrec încă din anii 1995-2000. Concret, prin crearea de societăți mixte româno-italiene, care demarau afacerea pe bani europeni, se urmărește crearea de puncte de depozitare a deșeurilor. 

Un exemplu în acest sens îl reprezintă achiziția de către italieni a combinatului chimic de la Năvodari în anul 1996, locație ce ar urma, potrivit planurilor acestora, să fie transformată într-un centru de depozitare a unor deșeuri extrem de toxice. Combinatul, vândut de statul român cu doar 56 de miliarde de lei vechi, a fost dat împreună și cu o zona adiacentă cu suprafața de 196 de hectare. 

Combinatul a fost imediat dezmembrat și aluminiul, cuprul, inoxul și oțelul vândute, element care arăta clar că italienii nu aveau nicio intenție privind redresarea activității inițiale a acestuia. Autorizațiile de construire a centrului de depozitare a deșeurilor, emise în baza unor acte false, au fost contestate de primăria Năvodari, iar procesul încă este în curs de derulare. Ciudat, printre altele, este cum de un asemenea proiect a primit avizul de mediu, din moment ce locația se află în imediata vecinătate a plajei.

Afacerea se dovedește una foarte bănoasă pentru cei implicați, dacă avem în vedere faptul că prețul unei tone de deșeuri este de aproximativ 150 de euro, iar italienii au capacitate de livrare în România a cel puțin un milion de tone anual.

O imagine des întâlnită pe străzile orașului Napoli

Zona orașului Napoli se confruntă, începând cu perioada anilor 1990, cu o gravă criză privind managementul deșeurilor de toate tipurile, cu precădere al celui menajer, imagini cu străzi ale orașului pline de gunoaie nemaifiind o noutate pentru nimeni. Un raport guvernamental din anul 2008 releva gradul ridicat de risc pe care această problemă îl prezintă cu privire la poluarea aerului, a solului, a apei potabile și, implicit, asupra sănătății publice.

În același an, în urma unui parteneriat cu germanii, autoritățile locale din Napoli au început să trimită peste 700 de tone de deșeuri pe zi la Hamburg pentru stocare și distrugere, dar partea germană a suspendat nu după multă vreme acordul din pricina toxicității ridicate a deșeurilor.

Acum este rândul României...