Potrivit Mesagerul de Covasna, în şedinţa extraordinară din 21 august a.c., membrii Consiliului Local Sfântu Gheorghe au aprobat proiectul de hotărâre în vederea iniţierii demersului pentru transferarea poligonului militar al municipiului din domeniul public al Statului Român şi din administrarea Ministerului Aparării Naţionale, în proprietatea oraşului şi administrarea Consiliului Local Sfântu Gheorghe.
Vezi și ÎN TIMP CE UDMR DISPREȚUIEȘTE ZIUA DE 1 DECEMBRIE. Premierul Victor Ponta alături de UDMR la comemorarea unor secui uciși de trupele ţariste şi austriece
Potrivit intențiilor oficiale ale primarului Antal Arpad Andras (UDMR) și ale consilierilor locali ai UDMR, formațiunea care controlează CL Sfântu Gheorghe, consemnate de Mesagerul de Covasna,
dacă proiectul va fi aprobat de Guvern, cele 70 de hectare de teren
vor fi împărţite bisericilor din municipiu, în vederea folosirii pentru
locuri de veci.
Potrivit hotărârii, cele 70 de hectare vor fi împărţite
conform nevoilor şi cererilor fiecărui cult în parte: biserica
reformată, catolică şi ortodoxă vor primi fiecare câte trei hectare,
biserica unitariană două hectare, biserica evanghelică un hectar.
Totodată, cimitirului comun i se vor atribui cinci hectare, urmând ca
restul pământului să fie folosit pentru construirea unor investiţii
socio-medicale, dar şi a unui parc memorial al eroilor.
Tun imobiliar de proporții
Bunele intenții ale UDMR sunt însă doar de fațadă, afacerea din spatele acestei manevre cu patrimoniul Armatei Române fiind una
imobiliară. Cotidianul.ro a publicat în urmă cu un an, sub semnătura
jurnalistului Marcel Bărbătei, o analiză foarte bine documentată despre
cazul poligonului din Sfântu Gheorghe.
Centrul
de Instrucţie al Infanteriei din Sfântu Gheorghe, înfiinţat prin Decret
Regal, constituit prin exproprieri după 1921 şi plătit până la ultima
centimă, teren considerat zonă strategică
a Armatei, a ajuns să fie parcelat pentru case de vacanţă. Unităţile
militare din împrejurimi (atâtea câte au mai rămas) îşi deplasează
soldaţii la trageri cu hârburi care consumă motorină „la greu”, cu
căruţe, sau cu ce le mai dă mâna, tocmai la Braşov. Probabil din motive
de reduceri de costuri şi eficienţă „maximă”!
Poligonul se află – sau
bine zis se afla – lângă drumul care duce la Şugaş-Băi, o zonă feerică,
râvnită de granzii locali. Graţie interpretării legilor (anti)româneşti,
comisiile locale şi judeţene de aplicare a legii fondului funciar din
Sfântu Gheorghe au hotărât să dea armata afară de pe propriu-i poligon,
care deservea toate unităţile militare din regiune.
Primarul Antal Arpad
declara nu de mult că etnicii maghiari din Sfântu Gheorghe sunt
„intimidaţi” de prezenţa poligonului în apropierea oraşului. Zis şi
făcut; beneficiind de lipsa de reacţie a diriguitorilor Armatei din 2003
încoace – de când a început „ruperea” poligonului bucată cu bucată – şi
a prefecţilor – cozi de topor -, „şmecherii” din UDMR, prin primarii
din Sfântu Gheorghe şi Arcuş (fostă Valea Crişului), au intrat abuziv în
posesia poligonului. Cum? Prin atitudinea defetistă şi uneori cu largul
concurs al comandanţilor de garnizoană, al miniştrilor apărării şi al
guvernelor instalate după 2003.
Vezi și EXCLUSIV. Ordonanță a Guvernului Victor Ponta: maghiarii se vor putea adresa în LIMBA MAGHIARĂ unei AUTORITĂȚI PUBLICE a statului român. VEZI despre ce autoritate este vorba!
Centrul de Instrucţie al Infanteriei – Poligonul de la Sfântu Gheorghe era un punct strategic pe harta
României, un platou de peste 1.200 de hectare la înălţime, care
străjuia întreaga depresiune. Armata a permis unor unităţi zootehnice
să-şi desfăşoare păşunatul pe o parte a poligonului, în zilele în care
acesta nu era folosit de trupe.
Încet, încet, după revoluţie, în baza
contractelor de dare în folosinţă cu unităţile respective, au început
presiunile asupra unităţii militare care gestiona poligonul, proprietate
a MApN încă din perioada interbelică. Nici vorbă de vreo confiscare de
către comunişti a vreunei proprietăţi.
Însă comisiile locale din Sfântu
Gheorghe şi Arcuş au trecut peste adresele MapN în care se dovedea
faptul că poligonul este proprietatea Armatei. În joc au intrat apoi
prefecţi, comandanţi de unitate şi Cadastrul. Poligonul a fost luat
bucată cu bucată şi împărţit „pe sprânceană”, lotizat, împrejmuit cu
sârmă ghimpată, iar în anumite cazuri revândut.
Documente și detalii complete despre această afacere imobiliară pe cotidianul.ro
sursa: http://www.dantanasa.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu