Mii de bunuri, între care monede din metale prețioase, au dispărut, după Revoluție, din muzeele sătești aflate pe raza județului Prahova, autoritățile neputând să estimeze care este valoarea acestora.
Conform unui raport al Direcției Județene pentru Cultură Prahova prezentat joi, în ședința Colegiului Prefectural, după căderea comunismului multe dintre muzeele sătești au fost sparte și prădate, un inventar al bunurilor efectuat în 1999 arătând că peste 2.000 de piese au dispărut.
Potrivit sursei citate, în anul 1974 s-a cerut primarilor comunelor din județ înființarea de muzee sătești în fiecare localitate, iar până în 1989 au fost create 97 de muzee școlare și colțuri muzeistice în care erau expuse 7.910 bunuri.
"După căderea regimului comunist, interesul pentru aceste muzee școlare a scăzut, multe dintre ele fiind sparte și sustrase monedele de metal prețios (de exemplu muzeele școlare din Ciorani, Poienarii Apostoli, Provița, Muzeul Liceului din Slănic, Școala generală nr. 3 din Băicoi, Școala generală din Bertea, Școala generală nr. 2 din Breaza, Muzeul Școlii din Poienarii Rali, Școala din Potigrafu, Școala generală din Starchiojd). Și la Sângeru muzeul sătesc a fost prădat, iar acoperișul sălii de expoziție s-a prăbușit, ploaia a udat unele piese", se arată în raportul citat.
În anul 1999, specialiștii prahoveni au verificat situația acestor muzee, constatând că 2.451 dintre cele 7.190 de bunuri înregistrate dispăruseră. Bunurile muzeale au dispărut în totalitate din 27 de școli și din Casa elevilor din Mizil, iar 31 de școli își pierduseră o parte din bunurile muzeale.
Directorul Direcției Județene pentru Cultură Prahova, profesorul Constantin Stere, a declarat, pentru AGERPRES, că o parte dintre miile de bunuri ce nu s-au mai regăsit în muzee au fost luate înapoi de cei care le donaseră, fiind vorba, printre altele, despre monede găsite de localnici, războaie de țesut, mașini de tors, fusuri, covoare vechi sau cărți, iar o parte s-au furat, însă nu poate estima valoarea acestora.
"Când eu am venit în zona aceasta, că eu am lucrat la Mureș până în anii '93, '94, am fost la câteva puncte din acestea ca să verificăm dacă mai sunt și am fost la Mizil, de exemplu, care a dispărut complet și era un muzeu destul de consistent. Profesorul care avusese grijă și care a fost un fel de muzeograf decedase. Am întrebat unde sunt (bunurile — n.r.) și au arătat toți cu degetul spre mort. Acolo era vorba despre câteva sute de piese despre care nimeni nu a mai putut spune nimic. (...) În '90 a fost o nebunie generală, toată lumea credea că are dreptul să facă orice și autoritatea statului nu mai exista. Ca atare, fiecare s-a dus și și-a luat ce a vrut și de unde a vrut", a explicat Constantin Stere.
sursa: http://www.agerpres.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu