vineri, 23 august 2013

A fost descoperită înregistrarea cu ULTIMUL DIALOG DINTRE REGELE MIHAI ȘI MAREȘALUL ION ANTONESCU, la 23 august 1944

Cu ani în urmă, un fost ofiţer a predat lui Nicolae Ceauşescu agenda lui Carol al II-lea - ţinută în secret decenii la rând - în paginile căreia Mareşalul Ion Antonescu şi-a consemnat impresiile fierbinţi ale orelor petrecute în camera-seif, unde fusese închis de regele Mihai. Preşedintele de atunci al României nu a distrus-o. A dat ordin să fie păstrată pentru posteritate.

Prin amabilitatea regretatului profesor Gheorghe Buzatu a portalului Ziariştii online şi a revistei ART-EMIS, conţinutul însemnărilor Mareşalului au fost accesibile publicului larg. Astăzi, vă prezentăm un document inedit despre Marea Trădare Naţională de la 23 august 1944. Devin vizibile apucăturile de maidan şi ambiţiile nefaste ale unui rege infantil şi lipsit de demnitate.
Vă reamintim că - excluzând longeviva relicvă regală, TOŢI ceilalţi participanţi şi/sau implicaţi în complotul de la 23 august 1944 au trecut în altă lume în împrejurări tragice, neclare, ori şi-au găsit sfârşitul în temniţele unde au fost trimişi şi schingiuiţi de către slugile alogene ale sovietelor.

Redacţia mulţumeşte cercetătorului Mircea Vâlcu-Mehedinţi pentru punerea la dispoziţie a acestui text inedit - parţial reprodus după înregistrarea pe placă a ceea ce s-a întâmplat în ziua de 23 august 1944 în Salonul Galben de la Palatul Regal. Documentul va fi prezentat şi în volumul „Istoria comunismului din România. Origini. Activitate”, vol. I (în lucru) - al cărei autor este domnul Mircea Vâlcu-Mehedinţi.

O palmă dată poporului român şi istoriei acestui neam. Un scuipat în obraz, pe care cotropitorul ţării l-a folosit în loc de ştampilă


23 august 1944 reprezintă unul dintre momentele jenante din istoria românilor. Ce n-aş da să-l pot contrazice pe scriitorul Ştefan Dumitrescu care afirmă că „suntem un popor axiofag, care ne distrugem, ne mâncăm singuri valorile”? Tot el, referindu-se la acel ruşinos 23 august, scria: „...Mareşalul avea să fie arestat de un puţoi de rege, care nu-şi ştersese nici caşul de la gură... Când au aflat că Regele şi tâmpiţii cu care a făcut el treaba asta, l-au arestat pe Antonescu, ruşilor nu le-a venit să creadă... Ce, ăştia sunt nebuni, îşi bat joc de noi? Cum adică să-l aresteze pe Mareşal şi să ni-l dea legat, pentru ce ne fac ei cadoul ăsta? [...] aşa suntem noi deştepţi în istorie, le facem duşmanilor de moarte cadouri şi tot noi le plătim după aceea. [...] Aceia care l-au arestat pe Mareşalul Ion Antonescu, pentru că, în infantilismul lor au crezut că pentru aceasta li se vor înălţa statui, au săvârşit una dintre cele mai mari ticăloşii. Ei s-au mânjit pentru totdeauna de sânge şi dezonoare”.[1]  Mai târziu, abjecţia de proces înscenat Mareşalului în 1946 de către aşa numitul Tribunal al Poporului şi derulat sub regie străină, în stilul execuţiilor sumare, a fost „O palmă dată poporului român şi istoriei acestui neam. Un scuipat în obraz, pe care cotropitorul ţării l-a folosit în loc de ştampilă”.[2]

Mărturisirea unui important participant la evenimentele din acele zile nu mai poate fi pusă sub semnul întrebării şi/sau interpretării. Să sperăm că din Arhivele Naţionale încăpute - cu voia guvernanţilor - pe mâna altor alogeni, coreligionari cu cei de după '44, direct interesaţi să ne şteargă istoria, vor mai rămâne câteva picături din uleiul adevărului... şi vor putea străbate până la suprafaţa apelor tulburi ce au inundat România. (Ion Măldărescu)

Unele aspecte ale evenimentelor din zilele de 22 și 23 august 1944, redate de Dinu C. Brătianu


„În dimineața zilei de 22 August, trupele rusești erau la 20 km de Bolgrad, 10 km de Bârlad și 5 de Bacău. Dezastrul total se apropia cu pași repezi, iar pe front armatele române, în fața retragerii germane se predau sau atacau pe germani. În București, Mareșalul Antonescu discuta cu Clodius ultimele amănunte privind încheierea unei convenții comerciale, care nu era altceva decât o crimă, căci procentele de cereale, oleaginoase și petrol erau sporite, iar resursele nu mai puteau fi asigurate, față de perspectiva pierderii teritoriului într-o cadență uluitoare. În aceste împrejurări am vizitat, la ora 11 ½  a.m., pe atașatul militar al Turciei, rugându-l să comunice din partea opoziției unite, printr-un cod stabilit între blocul național și aliați, întrebarea pe care o adresam celor trei mari puteri și anume:
1. Admit națiunile unite ca România să declare în mod unilateral, în termen de trei zile (respectiv până în seara de 24 august, ora 24.00) că încetează lupta?
2. Admit națiunile unite ca această declarație să fie făcută de încă Mareșalul Antonescu? Puneam această întrebare pentru că răspunsul afirmativ ar fi putut  înlătura calificarea celor doi Antonești drept criminali de război.
3. Pot națiunile unite să ne dea un răspuns încă în cursul zilei de 22 august?
Cifrul a fost expediat la Cairo și Ankara, primul la ora 12.40, al doilea la ora 14.00. La ora 17.00 atașatul militar al Turciei a remis secretarului meu răspunsul:
1. Punctul 1 din chestionarul blocului democratic este admis fără rezerve, cu adăogirea că o notă scrisă va trebui remisă de Ministrul României la Ankara, celor trei ambasadori ai Națiunilor Unite, în cel mult 24 ore de la proclamația adresată prin Radio, românilor.
2. Se admite Mareșalul Antonescu, însă guvernul va trebui să se retragă după încheierea armistițiului și semnarea lui la Moscova. Prin aceasta, aliații renunță la calificarea de criminali de război, cu condițiunea ca cei doi Antonești să recunoască, în preambulul armistițiului, înfrângerea și să semneze actul.
3. Se insistă că este ultima ocazie de a ne asigura un viitor demn de vechile prietenii ce le-am avut cu aliații și de memoria lui Titulescu.

La ora 17.15 blocul democratic a luat cunoștință de răspuns, hotărând a face imediat demersurile necesare pe lângă Mihai Antonescu și a se obține o întrevedere cu Mareșalul Antonescu. În același timp am trimis pe domnul Bebe Brătianu la Rege, pentru a-L pune în curent cu evoluția situației.

Condițiile armistițiului erau:
1. Teritoriale - frontiera din 1940.
2. Demobilizarea a ½ din armată, iar 20 divizii să ocupe Ardealul de Nord.
3. Economice - 1.000.000.000 plătibili în 4 ani în mărfuri.
4. Politice - garnizoane în Moldova în orașele capitală de județ pe timp de 5 ani.
Fiecare punct avea mai multe paragrafe ce urmau a fi discutate la Moscova.

La ora 19, Regele mi-a comunicat prin secretarul său că a obținut suprimarea garnizoanelor, reducerea efectivelor pentru Ardeal și că de urgența încheierii armistițiului depind îmbunătățirile condițiilor economice și financiare. În ce privește chestiunea reacțiunei germane, întrucât ea nu fusese pusă de Aliați, urma să se ceară ca germanii să părăsească țara în 7 zile, iar la prima agresiune să declarăm Germaniei război. Blocul Democratic a aprobat raportul și a hotărât facerea ultimului demers pe lângă guvern.

La ora 20, Mihai Antonescu a fost primit de domnul C. Brătianu, declarându-se în totul de acord cu hotărârile luate și luându-și angajamentul să convingă pe Mareșal de a nu pierde ultima ocazie de a se salva.

La ora 23, spre surprinderea mea, am fost rugat de o voce la telefon să nu părăsesc casa, întrucât într-un sfert de oră urma să fiu vizitat de o persoană amică. Am așteptat la poartă, nerăbdător să aflu un moment mai devreme cine putea fi. Am fost stupefiat să văd pe Rege, însoțit de un caporal din Regimentul de Gardă Călare. Mi-a declarat zâmbind că a „șters-o” prin dos și a luat un camarad cu el, ca să-l conducă, întrucât acesta știe strada unde locuiesc, deoarece fusese curier la Corpul Cavalerilor și îmi adusese pe vremuri o corespondență. Regele era îmbrăcat în pullover, cu pantaloni golf, cu capul gol (într-adevăr avea capul „gol” - n.n.), și de la stația Scala venise cu tramvaiul 16 la clasa a 2-a, trecând pe platforma din față a unui vagon deschis, biletul nu și l-a cumpărat El, ci caporalul le-a cumpărat pe amândouă. Intrând în biroul meu, l-am lăsat pe caporal împreună cu soția mea și cu secretarul care aștepta telefonul de la Mihai Antonescu.

Regele mi-a declarat deschis că se teme ca lăsând pe Antonești să semneze armistițiul, aceștia vor încerca să se cramponeze de putere, ceea ce nu mai poate admite. Mi-a indicat și a insistat asupra faptului că nu are nici o încredere în Antonești și că El personal și-a ales garda pentru sine de 23 august, înarmând suplimentar gradații și a adăugat că și-a luat toate măsurile ca lovitura să reușească, însă trebuie grăbită, și terminată chiar a doua zi. Iar motivul adevărat pentru care venise era următorul: să se constituie chiar în acea noapte un nou guvern, pentru orice eventualitate. În fața insistenței Regale, am chemat pe domnii Dinu Brătianu și Pătrășcanu, arătându-le situația. Am promis Regelui că la ora 7 ½ din a doua zi, va avea lista guvernului și am plecat apoi însoțindu-l pe jos până la Fundația unde Regele a trimis pe caporal înainte și apoi s-a strecurat după el, prin aripa neterminată. Probabil că se înțelesese cu sergenții din postul de la stradă și cu ostașii din gardă.

La înapoiere, soția mi-a comunicat că în convorbirea avută cu caporalul ce însoțise pe Rege, acesta i-a declarat că pe tot parcursul distanței de la Palat la mine, Regele l-a înjurat pe Mareșal și pe soția sa, gratificându-I cu diverse epitete foarte „populare”.

La ora 1.00 am primit o comunicare telefonică de la Mihai Antonescu, care mă anunța că Mareșalul, în urma expunerii sale și a vizitei domnului Mihalache, a hotărât convocarea unui consiliu de miniștri plini pentru 23 august ora 10, unde sunt rugat să iau parte ca delegat al Blocului Democratic.

La ora 2.00, într-o scurtă vizită la domnul C. Brătianu, am aflat că guvernul era constituit și gata să facă față oricărei eventualități (Se va intercala lista). Am remis lista secretarului meu, care a înaintat-o la Palat, la ora 7 dimineața; în același timp i-a remis-o Regelui și generalului Sănătescu.

La ora 10.00 m-am prezentat la Președinție. La ora 10 ¼ a sosit și Mareșalul, încruntat, cu cravașa în mână, răspunzând rece și distrat la plecăciunile ce I se făceau. Luau parte la Consiliu: Mihai Antonescu, I.Petrovici, Atto Constantinescu, Petre Ionescu, I. Marinescu, Marian, General Şteflea, Piky Vasiliu, Col. Elefterescu etc. Redau textual discuțiile urmate:

Mareșal Ion Antonescu: Domnilor, domnii din opoziție au găsit de cuviință să se constituie în bloc și să trateze pacea peste capul Guvernului. Recunosc, este un act de curaj, dar răspunderea o are Mareșalul Ion Antonescu, singurul care are drept să aprecieze asupra chestiunei de a se încheia sau nu un armistițiu cu U.R.S.S. Nu D-lor (arătând spre mine și ridicând tonul) și probabil complicele dumnealor, Regele D-lor de la Sinaia, au a se amesteca în această chestiune. Apoi, ironic: și au aerul să-și spună, uite te salvăm și pe dumneata, numai grăbește și încheie armistițiul. Nu domnilor, Mareșalul Antonescu nu are nevoie să fie salvat. El e tare și e patriot.

Am aruncat o privire lui Mihai Antonescu și la gestul său, arătând că și el e surprins de atitudinea Mareșalului, m-am sculat și am întrebat: Aceasta este atitudinea Dvs. definitivă?

Mareşalul: Așteaptă, ai răbdare, ce, ai vreun interes?

Dinu Brătianu: Da, al țării și dacă D-ta crezi că este timp de circ, te rog să dai reprezentația pe frontul care a ajuns la 250 km de noi și mâine va fi la 150 km. Îți repet, aceasta este hotărârea D-tale? Pentru că nu D-ta ai ultimul cuvânt.

Mareşalul: Tăcere: Domnilor, ca să nu se spună că sunt încăpățânat, voi oferi Rusiei un armistițiu. Voi preveni și Germania. Și cum sunt sigur că vor refuza să discute cu mine, astfel voi avea descărcarea de a duce războiul până la ultimul om (strigând) până la capăt (răcnind) până la victoria finală a Axei. Tăcere mormântală. Apoi: Ei, ești mulțumit, Domnule Brătianu? 

Eu: Nu. Dar nu înțeleg să discut cu D-ta în fața Consiliului. În acest moment Mihai Antonescu este chemat afară. Înapoindu-se anunță pe Mareșal că Regele dorește să-l vadă.

Mareşalul: Să mă lase în pace. Spuneți-i că acum am o altă treabă mai importantă de făcut decât să mă duc la Palat. Apoi, cu un gest măreț, m-a invitat într-o cameră alăturată, unde a urmat următoarea convorbire:

Mareşalul: De ce ești nemulțumit?

Eu: Domnule Mareșal, ți s-a spus că Aliații admit să discute cu D-ta și că, consecința pentru D-ta este că scapi de răspunderea crimei de război. Cum vrei D-ta să anunți Germania? D-ta ai fi putut face aceasta dacă ai fi avut siguranța că ți se respinge oferta; atunci, da, nu ai fi avut altă ieșire, deși te previn, că dacă aliații refuzau să discute cu D-ta, toate măsurile erau luate. Sunt împuternicit de cele patru partide, să-ți comunic că D-ta nu ai altceva de făcut decât să execuți ceea ce ți se cere. Dacă anunți Germania, țin să-ți fac serviciul să te anunț că armata din Moldova va ridica armele împotriva Germaniei. (În acest moment Gen. Şteflea anunță că a căzut Bolgradul, Morlenii și că rușii sunt în împrejurimile Bacăului).

Mareşalul: Bine; dați-mi răgaz până la ora 2, când voi merge la Rege să tratez.

Eu: Ce să tratezi? Ascultă, domnule Mareșal, suntem oameni serioși sau ne jucăm cu soarta țării?

Mareşalul: Aveți cuvântul de onoare al Mareșalului Antonescu, că nu voi anunța Germania, dacă mi se garantează securitatea mea, și știi că Mareșalul nu-și calcă cuvântul.

Eu: Însuși Regele vă garantează securitatea. Vă veți putea adăposti la Palat, dacă aveți temeri.[4] 

Mareşalul:Și soția mea?

Eu: Și.

Mareşalul: Bine. La 2, la Palat. M-a condus la ușă.

Când am ieșit cu mașina de la Președinție, caporalul care  însoțise pe Rege, a făcut semne șoferului să oprească. S-a urcat în mașină și mi-a comunicat să merg la stăpânul său. Regele, foarte furios, îmi comunică grav că s-a gândit să-l cheme pe Mareșal ca să-i ceară să termine mai curând. (Probabil primise alte instrucțiuni de la Moscova - n.n.). I-a răspuns obraznic. L-am calmat, apoi mi-a spus:

Regele: Să știi că am să-l oblig să trimită telegrama cifrată chiar din biroul meu, ca să mă asigur, și apoi, imediat, cât nu se termină emisiunea la Radio, să dăm un comunicat sobru, iar seara voi citi Proclamația. Nu cumva crede că o va da el…

Am aprobat soluția și am plecat s-o comunic Blocului, care o adoptase pe loc.

La ora 2 ½ am primit un telefon de la Palat. Mareșalul nu sosise. Am plecat imediat la Snagov, unde am găsit pe Mareșal furios. Cu mare greutate l-am convins să plece la 3 ½ la Palat, împreună cu Ică Antonescu.

La ora 4.00, când oaspeții intrau pe poarta Palatului, nu mai funcționa nici un telefon între Palat și oraș, afară de al D-lui C. Brătianu, unde ne aflam toți. Legăturile cu Snagovul fuseseră tăiate. Surprinderea noastră a fost totală. (Regele își luase toate măsurile să nu poată fi stingherit în arestarea Antoneștilor, premeditată, indiferent de răspunsul pe care l-ar fi primit de la aceștia. Regele deja primise ordin, de la Moscova, să-i aresteze pe cei doi - n.n.)

La ora 4 ½, un telefon de la Palat previne pe D-l C. Brătianu că D-l General Sănătescu cheamă pe toți miniștrii din guvernul constituit în noaptea precedentă. Stupoare.

La ora 5.00, toți miniștrii erau strânși în sala de așteptare.

La ora 5 ¼ a apărut, fără nici un protocol, Regele, care le-a spus:

Regele: Domnilor, luați-vă posturile în primire și socotiți-vă în Consiliu de Miniștri Extraordinar, sub președinția Mea. Antoneștii au fost obraznici și i-am arestat. S-a terminat cu era lor. Nu puteți depune jurământul, căci trebuie desființat Decretul 3072. Nu-mi cereți amănunte. Am înregistrat pe placă convorbirea cu Antoneștii și nu veți mai avea nevoie de nici o lămurire mai mult. Și acum, la lucru.

Rolul meu de purtător de cuvânt al opoziției luase sfârșit. După ce mi-au mulțumit, Regele mi-a făcut din ochi și m-a condus la ușa hall-ului. Acasă l-am găsit pe Generalul Arhip, care mi-a povestit următoarele:

Generalul Arhip: La ora 5 ½ l-am primit pe Generalul Dobre, care fusese prevenit că Mareșalul a plecat la Palat și că miroase că se va petrece ceva. În cazul când la ora 5 ½ n-a ieșit de la Palat, el, Dobre, va lua măsuri pentru a-I înlesni plecarea de la Rege.

La ora 5 ½ Gen. Dobre s-a prezentat Gen. Ahip, căruia i-a declarat că Mareșalul s-ar părea că a fost deținut cu forța la Palat și că trebuie ca Statul Major să ia măsuri de salvare. Generalul Arhip i-a răspuns: Dacă Mareșalul este reținut cu forța la Palat, aceasta înseamnă că a pierdut încrederea Regelui și a țării. [5]

Cum îți închipui D-ta că o să încercuiesc Palatul și pe șeful Armatei (Regele) ca să salvez un particular?[6]

Eu: Generalul Dobre a plecat cu coada în jos. Astfel s-a terminat domnia Antoneștilor. Printr-un curaj de nedescris.[7]  Regele lucrând pe cont propriu, ajutat numai de ostași (15 la număr - n.n.) a pus la punct o întreagă rețea de microfoane, aparate de înregistrat, montate de Rege și subordonații săi, arme automate subtilizate de la unitate, sonerii sub biroul Regal, toate cu scopul de a se dovedi, în fața istoriei, ședința istorică din după amiaza zilei de 23 august 1944.

Audiența Mareșalului și a lui Ică Antonescu după înregistrarea pe plăci


Mareșalul: Să trăiești, Majestate! (Se aude și vocea lui MihaI Antonescu spunând ceva asemănător).

Regele: Domnilor, nu este timp de pierdut, ați adus țara, cu toate reprezentările ce v-am făcut, într-o situație din care numai încetarea imediată a luptei și gonirea germanilor din țară, o pot salva.

Mareșalul: Majestatea sa se înșeală…

Regele. Mai întâi obișnuiește-te să vorbești cuviincios. Ce-i aia, Majestatea Ta?

Mareșalul: Majestatea Ta…

Regele: Voastră.

Mareșalul: Voastră, dacă vreți.

Regele: Nu că vreau, trebuie.

Mareșalul: Astăzi sunteți nervos.

Regele: Da, pentru că D-ta când te-am chemat azi dimineață m-ai tratat ca pe un nimic (dând cu pumnul în masă). Nu-ți permit să-ți arogi drepturi asupra persoanei mele. Crezi D-ta că am să admit să mi se uzurpe prerogativele și eu să asist ca un incapabil la sfărâmarea țării mele?[8] 

Mareșalul: Dar cine o sfărâmă?

Regele: Voi toți și când vă chem, nu aveți timp pentru Regele țării.

Mareșalul: Voiam să vă spun că vă înșelați dacă credeți că salvați țara printr-un armistițiu.

Regele: Nu v-am chemat să-mi faceți observații și să vă dați păreri. Scopul pentru care v-am chemat este să trimit de aici, din biroul meu, telegrama alăturată, privind încetarea ostilităților cu națiunile aliate. Urmează o pauză, apoi:

Mareșalul: Citește Domnule Antonescu și vezi, crezi că Mareșalul poate trimite o telegramă ca asta?

Ică: Cine a făcut-o?

Regele: Ce vă privește. Dacă n-o dați o dau eu.

Mareșalul: Cum vă puteți închipui că Mareșalul poate trăda aliații germani și a se arunca în brațele Rusiei?

Regele: Cine trădează, Domnule? Dumneata sau nemții. Dumneata ai garantat frontiera Germaniei sau Germania pe a României. Dacă e garanția pe Milcov, pe Argeș, (strigând) pe Olt?

Mareșalul: Nu sunt surd. De ce strigați?

Regele: Ba ești. Altfel ai fi auzit vuietul țării. Scurt: Domnule Mareșal, dai telegrama sau nu?

Marerșalul: Nu! Așa, nu!

Regele: Dar cum?

Mareșalul: Să iau contact cu Germania?

Regele: Ce e. Ne târguim aici, Domnule Antonescu.

Mareșalul: Mareșal Antonescu.

Regele: Domnule Antonescu, de patru ani îmi uzurpi drepturile. N-ai avut nici încrederea, nici simpatia mea. [9]  De patru luni lucrez cu opoziția să salvez țara. Mă crezi, o știu bine, un copil bâlbâit și prost. Dar aceasta o vor judeca românii mei. Dar dacă crezi că sunt trădător vei încerca cea mai cumplită deziluzie. Sunt Regele țării și al D-tale. Vreau să scap țara și (lovind cu pumnul în birou) nimeni și nimic nu-mi poate sta împotrivă.

Mareșalul: Majestatea Voastră este tânăr și fără experiență.

Regele: Suferința este o experiență.

Mareșalul: Nu poți dispune de țară dacă…

Regele: Sunt șeful armatei și ordinul Meu a fost dat.

Mareșalul: (violent). Ce ordin? Știe Măria Ta că Majestatea Ta ar putea pierde Tronul?[10] 

Regele: Mă ameninți? Dumneata pe Mine? Te-am adus Eu la cârmă? Crezi că mai ai puterea să ordoni aici? Și D-ta, D-le Mihai Antonescu, faci cauză comună cu șeful D-tale?

Ică: Majestate, comiteți o eroare și o imprudență judecând astfel pe Mareșal.

Regele: D-ta dai sau nu telegrama?

Ică: D-l Mareșal trebuie să hotărască.

Regele: Aici și de aici înainte hotărăsc Eu. V-am oferit prilejul să vă salvați și pe voi. Am vrut să vă adăpostesc chiar. Vă voi adăposti și acum, dar în beciu. Domnilor, sunteți arestați!

Se aud zgomote de pași, uși deschise și strigăte: Sus mâinile!

Mareșalul: Cum, eu mareșalul țării…

Regele: Vax! Luați-i de aici. Să vie generalul Sănătescu.


 sursa: http://www.art-emis.ro

20 de comentarii:

  1. Oricum eram terminati,nu ne trebuia cotropirea altor teritorii,la granitele noastre stiute trebuia sa ne oprim,asa am devenit cotropitori si plata a fost amarnica pentru poporul roman,regele a fost exilat,Antonescu impuscat ,occidentul ne-a intors spatele in urma tratatului dintre URSS si SUA , insa poporul a trait sub cizma rosie ororile comunismylui.. poporul le trage din cauza lor,deportarile,etc...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Poporul si astazi sufera. Teritoriu romanesc pe teritoriul a 5 state. Dintre care in unul iti I frica sa vorbesti romaneste cu accent moldovenesc nemai vorbin de accent ardelean sau valah.

      Ștergere
  2. Buna povestioara...dupa 70 de ani s-a gasit o inregistrare...chiar ma intreb cine crede....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Istoricul Jacques de Launay a scris o carte care a aparut in anul 1988 la Editura Stiintifica si Enciclopedica cu titlul Mari decizii ale celui de-al doilea razboi mondial.
      In volumul al doilea la pagina 239 apare ACEASTA discutie dintr rege si maresal.
      La sfarsit apare o trimitere la note [22] unde se spune citez:,,Acest dialog reprezinta spiritul si nu litera dialogului dintre rege si maresal.Contrar celor pretinse de Gould Lee in ,,Time" 11 septembrie 1947,New York, nu a existat o inregistrare cu dictafonul
      Regele Mihai i-a relatat autorului cele de mai sus la 27 martie 1971."

      Ștergere
    2. SUNT DE ACORD CU DVS. E PREA BINE TICLUIT TOTUL ...SI A APARUT DEODATA, ASA ...

      Ștergere
  3. În textul documentului prezentat apar unele inexactitati. Ma refer aici numai la fapte verificate si certificate. Spre exemplu : relatarea dezbaterilor Consiliului de Ministrii desfasurat la Presidentie în ziua de 23 august 1944 la ora 10.00. Printre participanti este citat Generalul Steflea. Mai jos se precizeaza " în acest moment Generalul Steflea anunta ca a cazut Bolgradul , Morlenii si ca rusii sunt în împrejurimile Bacaului ". Noi stim precis din familie( iar faptele sunt confirmate în numeroase lucrari publicate ) ca bunicul meu Gen. de Corp de Armata Ilie Steflea nu se afla la Bucuresti ci pe front la comanda Armatei a 4-a ! Reproduc mai jos un text aparut în mai multe studii publicate dupa consultarea arhivelor M.St. Major.
    Seful Marelui Stat Major, generalul de corp de armată Ilie Steflea, care era pe front, asigur�nd conducerea Armatei 4, �n zilele care au urmat insurecţiei, a avut o atitudine demnă si plină de răspundere. �ntr-un raport telegrafic din 24 august 1944, orele 02:58, al generalului Erich Hansen, se arată că nu poate executa ordinul lui Hitler de a lichida „puciul camarilei de la Curte”, deoarece „�mpotriva regelui si a noului guvern nu poate fi găsit niciun general pentru contra-guvern”.
    Mihai Ricci.
    Primind informarea despre schimbarea de la 23 august 1944, comandantul Grupului de armate „Ucraina de Sud”, generalul Hans Friessner, s-a adresat telefonic generalului Petre Dumitrescu, comandantul Armatei 3 rom�ne: „Dumneavoastră, domnule general, care sunteţi cel mai vechi general rom�n care aţi lucrat alături de noi timp de mai bine de trei ani, ce atitudine inţelegeţi să luaţi faţă de noul guvern? Daţi ascultare ordinelor ce veţi primi?” Generalul rom�n a răspuns: „Nu pot să am altă atitudine dec�t aceea pe care M. S. Regele si noul guvern au luat-o. Am si luat măsuri că prin mijloacele ce le am la �ndem�nă să comunic trupelor ordinul pe care l-am primit verbal si care �mi va fi confirmat �n scris”.�n acelasi mod s-au petrecut lucrurile si cu generalul Ilie Steflea, comandantul Armatei 4, care, la �ntrebarea lui Friessner, „Cu cine veţi merge, cu maresalul Antonescu sau cu guvernul de rebeli?”, a răspuns categoric: „Voi merge cu Ţara si cu M. S. Regele”. Desi punctul său de comandă era �nconjurat de tancurile germane, el a continuat să dea ordine comandanţilor de corpuri de armată din subordine pentru �ncetarea ostilitaţilor si �nceperea retragerii, asa cum prevedea Directiva operativă a Marelui Stat Major.
    Atitudinea promptă si fără echivoc a celor doi comandanţi de armată, care la acea dată se numărau printre cele mai reprezentative personalităţi militare romănesti, constituia nu numai răspunsul �ntregului corp de comandă din armata rom�nă, ci exprima si un consens aproape general. 23 august 1944 s-a impus �n acel context internaţional ca singura soluţie corespunzătoare intereselor poporului rom�n.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A.3 română avea în compunere D.15 I.(distrusă complet), D.2 I.(12.000 - 8.800 rămas cu 3.200), D.21 I.(12.500 - 6.580 rămas cu 5.920),D.4 VM(8.600 - 6.100 rămas cu 2.500).A.6 germană a fost încercuită şi s-au predat 200.000 de germani.Atât rămăşiţele armatei germane cât şi a celor româneşti se retrăgeau în mare parte în debandadă.În ziua de 23 august,germanii au oprit retragerea A.4 române(rămăşiţe) pentru ca ei să se poată retrage peste munţi.Antonescu l-a destituit pe Gl.Avramescu cdt-ul A.4 fiindcă a executat ordinele germane înlocuindu-l cu gl.Steflea.Momentele au fost destul de complicate atunci, şi s-a făcut exact ce trebuia, altfel ruşii care erau în ofensivă spre Balcani pentru a-i bloca pe germani la Adriatica ar fi ocupat România prin forţă la care participau şi bombardierele anglo-americane.

      Ștergere
  4. BAI ... CE MEMORIE AVETI DINTR-O DATA! UNDE E INREGISTRAREA ASTA ACUM? DA-O LUI BASE CA O FACE PUBLICA URGENT SI ATUNCI O ASCULTAM SI NOI SA NE LAMURIM!
    ... NU CRED O IOTA DIN TOATA MASCARADA ASTA SCRISA!
    SUNTETI NISTE OAMENI FARA CARACTER ... PROBABIL PLATITI ... ASTA E!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anonim,

      Gândindu-mă la un personj biblic, ajung la concluzia că te cheamă probabil "Toma Necredinciosul".
      Interesantă atitudine ai, d-le Anonim, adică Nimeni..?!!

      Ștergere
  5. Anonimule...pai descopera tu cine ma plateste...nu cumva esti mai suspect tu,din moment ce nici numele nu ai curajul sa ti-l postezi?

    RăspundețiȘtergere
  6. Istoria portocalie sci-fi... dupã Kiorete-guvernator!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nomenclaturistule! Daca a fost istorieportocalie sci-fi...dupa jegosii de psdisti,ce a fost si ce este:ciuma rosie!Comunistule!

      Ștergere
  7. o manipulare si o cunoscuta politica comunista de demigrare a Regelui Mihai

    RăspundețiȘtergere
  8. O astfel de probă este obligatoriu să fie scoasă din arhivă și prezentată public în contextul unei dezbateri anunțate din timp. Dincolo de orice interese de moment, dincolo de dezbaterile pro sau contra regalitate, ca plătitori de daune, despăgubiri atât după 44 dar și după 89 avem tot dreptul să știm faptele în exactitatea lor. Este o obligație morală și față de tinerele generații tot mai desprinse de propria lor istorie.

    RăspundețiȘtergere
  9. Asa si... ce a fost a fost si sa dus... sa dus si comunismul... si ce? ce este acum in romania, oare cum se chiama? democratie... sau jaf la drumu mare... si iliescu su basescu si toti sunt niste tradatori... o tara fata capatai... asta e romania... rusine mare rusine...

    RăspundețiȘtergere
  10. Cread ca trebuie demonstrate autencitatea si cursul pastrarii acestei inregistrari, de cine si cu ce scop , si mai ales exact de ce aparitia ei tocmai acum si in ce imprejurari. Iar mai apoi au rost comentariile despre..

    RăspundețiȘtergere
  11. DOMNILOR A VENIT VREMEA REINTOACERI MONARHIEI ,LA PUTERE IN ROMANIA ,SE STIE SI APAR TOT FELUL DE DENIGRARI A CASEI REGALE PE ORICE CALE.....NOI ROMANI AM FOST O PUTERE ECONOMICA SI MILITARA IN EUROPA PE TIMPUL MONARHIEI NU A ALTORA.....AM FOST A 4 PUTERE ECONOMICA IN EUROPA PE TIMPUL LUI CAROL 1-GRINARUL EUROPEI,33%din productia de griu se facea la noi,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,ACUM???????APROPE ULTIMI,,,ULTIMII FIND BASARABENI,,ADICA TOT ROMANII......TREZITI-VA

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. da,sa vina balbaitul la putere......ha,ha ,ha!!!

      Ștergere
  12. Nu vad nicaieri in aceste memorii si inregistrari (atat cat or fi ele de autentice) motivul pentru a-l acuza pe Rege de tradare. Daca perceptia contemporana ar fi fost asta, Armata l-ar fi scos pe maresal din beciul regal; dar asa, dimpotriva, s-au supus ordinelor Regelui si, chiar dupa ce Maresalul a fost trimis in URSS, l-au urmat pe Rege pana la final. Sa nu uitam nici dragostea poporului roman pentru Regele sau, manifestata la 8 noiembrie 1947, nici loialitatea garzii regale cand Palatul era inconjurat de comunisti, pe 30 decembrie 1947, cand Regele a abdicat sub amenintarea pistolului. Asadar sa fim logici, Regele a fost iubit si urmat de Armata si de popor in conflictul cu Maresalul; chiar refuzul de a semna armistitiul negociat de blocul partidelor, prin care era ocrotit si prin care Romania ar fi castigat o pozitie de negociere a pacii mult mai buna decat ce a urmat, deci chiar acest refuz (din orgoliu? dintr-o loialitate prost inteleasa fata de Hitler?) al Maresalului l-a condamnat, pe el si Romania, caci tara a pierdut in cateva ore de ezitare si incapatanare a lui Antonescu acele concesii ale Aliatilor. Apoi au intrat rusii in Capitala si s-a dus orice acord, orice intelegere, cu astia nu te poti intelege decat daca le tii pistolul la ceafa. Din pacate pentru noi, a fost invers.

    RăspundețiȘtergere
  13. Stimate d-le. Valentin Roman,
    Pe baza comentariului unui "Anonim" de mai sus (referitor la Jacques de Launay), pot concluziona (după ce am citit versiunea în engleză apărută în "Time" din New York, similară cu cea apărută în revista "Art-Emis" şi pe blogul dvs.) că dialogul (şi îl citez pe istoricul J. de Launay) "reprezinta spiritul si nu litera dialogului dintre rege si maresal".
    Dialogul apărut în "Art-Emis" este MODIFICAT, întrucât în el apare şi Mihai Antonescu - care lipseşte şi din versiunea din Time, şi din cartea lui J. de Launay ("Mari decizii....").

    Vă invit să citiţi seria apărută pe blogul meu referitor la "Prezumtiva stenogramă" (nu pot posta linkurile datorită sistemului anti-spam).

    Sper ca, în cazul dvs., interesul pentru adevărul istoric să fie mai mare decât interesul politic pentru evenimentul de la 23 august 1944.

    RăspundețiȘtergere