La inceputul razboiului (22 iunie 1941), Marina Regala Romana avea numai un singur submarin: NMS Delfinul. Nava fusese construita in santierele de la Fiume, Italia, si fusese lansata la apa pe 5 mai 1936.
Pe cealalta parte, Flota Sovietica a Marii Negre (Chernomorsky Flot) avea 47 de submarine. Dar existenta acestui singur submarin romanesc a fortat ChF sa investeasca o parte din resursele sale in apararea anti-submarina in primii doi ani de razboi.
Din aceasta cauza, acesta a fost intrebuintat cu mare atentie, deoarece era aproape de neinlocuit in acea perioada. De asemenea era deja depasit tehnic in unele privinte si capacitatea sa operationala era astfel afectata. De exemplu, nava necesita un timp indelungat de intrare in imersiune si ii era practic imposibil sa-si incarce bateriile in timpul marsului.
Cpt. Constantin Costachescu a condus NMS Delfinul in prima sa cruciera intre 22 si 27 iunie 1941, la aproximativ 60 de mile est de Constanta. A fost numai o misiune de recunoastere. Pe 26 iunie, la 0:30, a raportat prezenta unei puternice grupari navale sovietice, care se apropia de oras, permitand apararii sa se pregateasca si sa obtina rezultate bune in lupta ce a urmat. Distrugatorului Moskva a fost scufundat si liderul Kharkov si crucisatorul Voroshilov au fost avariate.
Urmatoarea misune a avut loc intre 10 20 iulie, sub comanda cpt. Corneliu Lungu. Delfinul a patrulat in sudul Crimeei si a facut o recunoastere la Norovosiisk, incercand sa evalueze capabilitatile de aparare antiaeriana si antisubmarina a bazei inamice.
Pe 13 iulie a ajuns la sud-vest de Capul Idokopas, iar pe 15 iulie era la sud de Feodosia. In acea zona a zarit o nava inamica, dar care a disparut dupa o vreme.
In timpul noptii urmatoare a fost surprins de o nava de patrulare sovietica si a intrat repede in imersiune, dar nu a fost atacat. Pe 16 iulie s-a defectat girobusola si inceput drumul inapoi spre casa. La 95 mile est de Capul Sabla, pe 19 iulie, a descoperit la suprafata un mic submarin sovietic, probabil un Maliutka, pe care a incercat sa-l atace cu tunul de bord, dar marea agitata si aparitia a 2 hidroavioane neidentificate l-au fortat sa se scufunde si sa rupa contactul.
Pe 30 iulie, trebuia sa plece intr-o noua misiune la ora 16:00, dar o defectiune la motor l-a silit sa se intoarca in port la ora 19:00.
In a treia cruciera (12 20 august) Delfinul a revenit sub comanda cpt. Constantin Costachescu, care trebuia sa atace convoaiele din zona Odesa. Nu a avut insa decat doua ocazii slabe in timpul noptii de 13/14 si pe 19, dar nu a putut mentine contactul.
Sectorul era foarte intens patrulat de vedete si hidroavioane sovietice. A facut de asemenea o recunoastere a coastei Crimeei si, pe 20 august pe drumul de intoarcere, in timp ce se afla la suprafata, a fost atacat cu o torpila de catre submarinul M-33 la 4 mile de Constanta. Torpila a trecut prin pupa navei. M-33 a iesit putin la suprafata si s-a tras cu mitaliera asupra lui.
A patra misiune (3 19 septembrie) a dus NMS Delfinul adanc in apele contolate de Flota sovietica. De aceasta data s-a ivit, in sfarsit, ocazia atacarii unor nave de suprafata inamice. Dupa ce a zarit doua convoaie pe care nu le-a putut urmari, pe 9 septembrie, la ora 9:35, Delfinul a fost surprins la suprafata la 5 mile de Capul Otrishenok de catre un crucisator, pe care cpt. Corneliu Lungu l-a identificat ca fiind Komintern.
Submarinul a manevrat cu atentie deoarece zona era plina de stanci subacvatice, dar a pierdut contactul. In zilele urmatoare a mai avut cateva ocazii, dar vremea rea a impiedicat atacul. Pe 10 septembrie s-a apropiat pana la distanta propice lansarii torpilelor de un convoi format din doua nave mari la 20 mile vest de Capul Otrishenok, dar o vedeta din escorta l-a descoperit si s-a indreptat spre el, fortandu-l sa renunte la atac.
O alta ocazie favorabila s-a aratat pe 16 septembrie la vest de Novorosiisk, cand Delfinul a zarit la ora 5:05 un petrolier sovietic escortat de o vedeta. Insa aceasta l-a reperat si s-a indreptat spre el, fortandu-l sa coboare periscopul.
Dupa o perioada de timp, cand l-a ridicat din nou, si-a facut aparitia si un torpilor, iar cpt. Lungu a considerat ca nu trebuie sa-si asume prea multe riscuri conform instructiunilor primite si a renuntat. Pe 17 septembrie a inceput drumul de intoarcere a fost descoperit de cateva ori de avioane sovietice si chiar grenadat de o nava de patrulare.
Langa Constanta a observat un submarin inamic la suprafata, dar datorita intunericului l-a pierdut. Pana in dimineata zilei de 5 noiembrie a ajuns in apropiere de Ialta. La 6:36 a observat o nava de patrulare si si-a continuat veghea. In jurul orei 8:05, slt. Constantin Stegaru a observat o nava mare de transport pe un curs de aproximativ 290 de grade, mergand catre Ialta.
La 8:15, nava a intors la stanga apropiindu-se de submarin, iar cpt. Costachescu a decis sa o lase sa treaca si sa traga cu un tub de la pupa. La 8:43, Delfinul a lansat o torpila din tubul numarul 6 de la distanta de 800 m. S-a auzit o explozia torpilei, urmata de o explozie si mai mare. Este posibil ca nava sa nu fi fost escortata, deoarece primul contact cu vanatoarele de submarine sovietice a avut loc dupa o ora, iar atacul acestora a durat intre 10:30 si 18:40.
Au fost 23 de reprize, numarandu-se intre 80 si 90 de explozii ale grenadelor AS. In timp ce aveau loc atacurile, Costachescu a dus nava din ce in ce mai jos, iar in timp ce inamicul asculta, a ordonat oprirea instalatiilor de bord, reusind pana la urma sa scape de urmaritori. S-au indreptat apoi spre coasta turca, unde insa submarinul a nimerit intr-o furtuna foarte puternica si a ajuns cu mare dificultate inapoi la Constanta.
Cpt. Constantin Costachescu a fost decorat mai tarziu cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a pentru aceasta actiune. Istoricii romani au identificat nava atacata si scufundata de catre Delfinul ca fiind cargoul Uralles (1.975 tone), dar conform arhivelor sovietice, aceasta a fost scufundata de bombardiere ale Luftwaffe in portul Eupatoria pe 29 octombrie. Nu s-a putut identifica concret pana acum aceasta nava. Puitorul de mine auxiliar Ostrovsky s-ar fi putut afla in acea zona, dar el a ajuns la Sevastopol fara probleme in cursul diminetii.
Urmatoarea misiune era de a interzice comunicatiile sovietice intre Batumi si Istanbul. Delfinul a plecat din port pe 30 noiembrie, dar datorita vremii foarte proaste a trebuit sa se intoarca acasa pe 3 decembrie.
A saptea cruciera (6 13 decembrie) a dus pe NMS Delfinul inapoi pe linia Batumi Istanbul. Dar nu a intalnit nici un convoi inamic. La intoarcere a descoperit doua submarine sovietice in apropierea Constantei.
Prima misiune in 1942 a avut loc intre 18 30 mai, sub comanda lt. cdor. Constantin Lungu, care fusese promovat intre timp. A patrulat la nord de coasta turceasca, dar din nou fara a intalni nimic. A fost atacat pe 27 mai de avioane sovietice, dar nu a suferit avarii.
Ultima cruciera a NMS Delfinul (25 iunie-3 iulie) a fost in zona de la est de Ialta. Pe 27 iunie a ajuns in zona de operatii, dar a fost silit sa stea in imersiune, fiind descoperit de aviatie. Intre 4:26 si 15:30, Delfinul a fost tinta a 240 de bombe. Un tanc de combustibil a fost usor fisurat. Dupa ora 16:00 au aparut si cateva vedete inamice, iar cpt. Costachescu a ordonat oprirea motoarelor. A doua zi a fost surprins la suprafata de un avion sovietic la ora 16:12.
Cateva gloante si proiectile de tun i-au avariat comanda. Pe 1 iulie, ultima zi de evacuarea Sevastopolului, VVS-ChF a fost foarte activa in zona Crimeei, iar Delfinul a fost descoperit si vanat pentru 13 ore. Intre 7:25 si 10:30 au fost numarate 107 bombe. Apoi in jurul orei 13:00 a avut loc un alt atac cu 20 de bombe, iar la 15:40 inca 24.
Seara, intre 19:30 si 20:00, 82 de bombe au cazut in apropierea submarinului, iar 35 mai departe. In total 268 de explozii, datorate in mare parte bombelor de aviatie si foarte putin probabil grenadelor AS. La intoarcere, Delfinul a intrat in reparatii generale si a ramas in aceasta stare pana dupa 23 august 1944, cand a fost confiscat de sovietici, care l-au returnat dupa mai multa vreme, avariat.
A fost submarinul romanesc ce s-a bucurat de cel mai mult succes in al doilea razboi mondial. In onoarea sa si a celor care au servit la bordul lui, singurul submarin romanesc din prezent a fost de asemenea numit Delfinul.
Specificatii tehnice
Echipaj 40
Deplasament la suprafata 650 t
Deplasament in imersiune 900 t
Lungime 68 m
Latime 5,9 m
Pescaj 3,6 m
Viteza maxima la suprafata 14 noduri
Viteza maxima in imersiune 9 noduri
Autonomie 2000 mile
Tunuri 1 x 102 mm
Tuburi lans-torpile 6 (4+2) x 533 mm
sursa: http://www.worldwar2.ro
Un unchi de-al meu, Miron Vasile se numea, a făcut războiul pe Delfinul. Amănunte nu am cunoscut, le-am aflat pe parcurs și acum. Locuia la Brașov, în timpul răboiului, fiind refugiat de la Tîrgu-Mureș, în 1940. L-am vizitat prin 1994, dar am discutat mai mult despre rudele rămase în zona Clujului, de unde sînt eu. Acuma, nu știu dacă mai trăiește. Mulțumesc pentru amănuntele din articol. Eu știam că am avut două submarine identice.
RăspundețiȘtergere