H.R. Patapievici, un individ ce ar trebui pălmuit şi scuipat de orice român

un articol de Valentin Roman

Am vrut demult să scriu câteva rânduri despre individul ce poartă numele Horia Roman Patapievici, un trădător de neam şi ţară, un individ care ar trebui scuipat şi luat la palme de orice român de bună-credinţă atunci când l-ar întâlni, în orice context.

Iata o serie de citate din volumul “Politice” de H.R. Patapievici, ediţia 1996, cărora le voi răspunde scurt şi punctual:
- “Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără şira spinării.” (pag.63)

Gata, ne-ai "convins". Propun ca toţi românii să-şi schimbe numele cu unele germane, eventual, apoi să emigrăm cu toţii, dându-ne drept colonişti civilizatori prin vreo ţară din centrul Africii. Evident că inima ţării ţi se pare cum ţi se pare, pentru că ea este incapabilă să tolereze alogeni precum eşti tu. Iată şi o altă "radiografie", omule atât de mic şi neînsemnat ce te numeşti Patapievici: „Fiți voi înșivă, nu imitați pe nimeni! Aveți sub picioarele voastre izvoare de apă vie. Nu invidiați popoarele bătrâne, ci priviți-l pe al vostru. Cu cât mai adânc veți săpa, cu atât veți vedea ţâșnind mai mult viața.” (Jules Michelet, cărturar francez)

- “Un popor cu substanţă tîrîtă. Oriunde te uiţi, vezi feţe patibulare, ochi mohorîţi, maxilare încrîncenate, feţe urîte, guri vulgare, trăsături rudimentare.” (pag.34)

Ooooo, bărbat "falnic" şi "frumos" ce eşti tu. Când te-ai privit ultima oară în oglindă, măi Făt-Frumos din curul vacii? Prin urmare, după logica ta, noi suntem urâţi, cu trăsături rudimentare, iar tu eşti unul cu trasaturi evoluate. Vai de omenirea asa, dacă tu eşti cel ce reprezintă etapa evolutivă a aspectului şi fiziologiei umane. Mă rog, poate tu ai vrut să faci pe metaforicul în exprimarea de mai sus, dar nu ţi-a ieşit. Încă o dovadă că nu eşti doar urât, ci şi prost.

- “Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cât o turmă: după grămadă, la semnul fierului roşu.” (pag. 64)

'Telectualule, ai văzut vreodata vreo turmă de zimbri în goană? Nu cred, ar fi şi greu, c-au cam dispărut. Însă fă un exerciţiu de imaginaţie cu mintea ta aia mucegăită şi care supură venin şi gândeşte-te cum ar fi să te afli în faţa unei asemenea turme dezlănţuite ce se îndreaptă către tine. Neplăcută situaţie,nu? Ei, metaforic vobind (sau nu), s-ar putea ca turma aceea să fie reprezentată de noi, românii, într-o bună zi...Uite ce spun alţii: „Civilizația s-a născut acolo unde trăiește astăzi poporul român, răspândindu-se apoi atât spre Răsărit, cât și spre Apus, acum circa 13 – 15 000 de ani.” (William Schiller, arheolog)

- “Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături…” (pag.64)

E drept că limba română are un fond extrem de bogat şi în ceea ce priveşte înjurăturile, asta fiind semn că este limbă complexa, veche, formată în mii şi mii de ani. De pildă, în timp ce englezul nu ştie să înjure decât printr-un sec "fuck you", noi, românii, te putem înjura timp de două ore fără să ne repetăm. Lucru pe care îl şi facem de câte ori îţi vedem mutra. Hai să vezi cum este privită limba noastră de alţii, oameni cu mintea luminată: „Limba română este o limbă-cheie care a influențat în mare parte toate limbile Europei.” (Per Olof Ekström), „Limba lor, a românilor, n-a putut fi extirpată, deşi sunt aşezaţi în mijlocul atâtor neamuri de barbari şi aşa se luptă să nu o părăsească în ruptul capului, încât parcă nu s-ar fi luptat atâta pentru viaţă, cât pentru o limbă.” (Bonfini)

-  “In toată istoria, mereu peste noi a urinat cine a vrut. Cînd i-au lăsat romanii pe daci în forma hibridă strămoşească, ne-au luat în urină slavii: se cheamă că ne-am plămădit din această clisă, daco-romano-slavă, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era să ne înecăm, aşa temeinic au făcut-o. Demnitatea noastră consta în a ridica mereu gura zvîntată iar ei reîncepeau: ne zvîntam gura la Călugăreni, ne-o umpleau iar la Războieni, şi aşa mai departe, la nesfîrşit. Apoi ne-au luat la urină ruşii, care timp de un secol şi-au încrucişat jetul cu turcii, pe care, în cele din urmă, avînd o băşică a udului mai mare (de, beţiile…) i-au dovedit.” (pag.63)

Europa de Vest exista cum exista azi şi s-a dezvoltat pentru că la est existam noi, românii, pavază în calea tuturor invaziilor asiatice. Evident că nu am putut crea catedrale de dimensiunil Notre Dame-ului, evident că am fost săraci, evident că este greu să dezvolţi stabilitate economică atunci când stai cu o mână pe plug şi una pe sabie. Tu nici măcar nu ai dreptul să scoţi prin gura vreo vorbă sau aluzie despre eroii acestui neam, precum Mihai sau Ştefan.

Să iei în derâdere destinul unui popor atât de greu încercat este ruşinos chiar şi pentru un individ ca tine. Uite, aici, scursură ce eşti, o opinie a unui străin referitoare la poporul MEU, că al tău în niciun caz nu este: „Poporul român este unul dintre cele mai vechi popoare din Europa și cel mai frumos exemplu istoric de continuitate a unui neam, fie că este vorba de traci, de geți sau de daci. Locuitorii pământului românesc au rămas aceiași din Epoca neolitică, a pietrei șlefuite, până în zilele noastre, susținând, astfel, printr-un exemplu poate unic în istoria lumii, continuitatea unui neam.” (Albert Armand)

- “Puturoşenia abisală a stătutului suflet românesc… spirocheta românească îşi urmează cursul pînă la erupţia terţiară, subreptice, tropăind vesel într-un trup inconşient, pînă ce mintea va fi în sfîrşit scobită: inima devine piftie iar creierul un amestec apos.” (pag.49)

Strămoşii acestui popor "puturos" au dat cultura şi civilizaţia Europei, în spaţiul României au apărut şi s-au dezvoltat primele culturi materiale şi spirituale evoluate ale acestui continent:Vinca-Turdaş, Cucuteni, Hamangia, Gumelniţa etc.Iar treaba asta o cunosc şi o afirmă mai toţi cărturarii moderni şi istoricii contemporani străini care au cinstea de nu ascunde realitatea.Un exemplu: „România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între anii 6500 – 3500 î.e.n, axată pe o societate matriarhală, teocratică, pașnică, iubitoare și creatoare de artă, care a precedat societățile indo-europene, patriarhale, de luptători, din Epocile bronzului și fierului.” (Marija Gimbutas, „Civilizație și cultură: vestigii preistorice în sud-estul European”)

În loc de încheiere

Evident, nimeni nu trebuie să ascundă defectele românilor sau părţile mai puţin onorabile din istoria acestui popor, însă, noi, oamenii de rând, aşteptăm de la clasa celor cu pretenţii de intelectuali să ne aducă în prim plan, ca naţie, în primul rând, prin elementele de mândrie, care ne dau un loc pe scena cultural-istorică a lumii.

Aşteptăm, de la aceşti pretinşi intelectuali, să vorbească despre olimpicii noştri care domină toate concursurile internaţionale, despre inventatorii noştri, al căror idei puse în practică au îmbunătăţit viaţa omului la nivel mondial, despre moştenirea noastră culturală imensa, adunată în mii de ani, ce se manifestă la tot pasul în ţara noastră, de la mănăstirile Moldovei, la ritualurile Junilor Braşovului, de la ceramica de Horezu, la baladele şi doinele seculare, de la portul popular la poveştile cu tâlc ale lui Creangă.

De ce ne mai mirăm că nu ni se dă atenţia cuvenită la nivel internaţional, când tocmai forurile noastre, ce ar trebui să fie responsabile de cultura naţională, au fost şi sunt conduse de indivizi precum Patapievici sau Kelemen Hunor?

DAR....„Va veni o vreme când se va acorda atenţie acestui popor, prea puţin luat în seamă. Cântece şi armonii se vor auzi venind de la această ţară despre care nu se prea vorbeşte. După mii de ani de vieţuire, acest neam se va ridica şi lumea se va uimi ca de o minune, aflând, în sfârşit, câte lucruri a ştiut neamul acesta despre conştiinţa universală. Bucuriile acestui popor au rămas ascunse; nefericirile lui n-au fost cunoscute. Nimeni nu i-a scris mitologia. Puţini i-au cunoscut istoria. Şi, totuşi, oamenii aceştia au avut mai mult decât oricare alţii geniul mitului…” (Martha Bibescu)

P.S.: Cu scuzele de rigoare pentru cei care s-au mirat de limbajul pe care l-am folosit în acest articol, rămân la opinia că unor asemenea oameni, precum Patapievici, nu le poţi vorbi diplomatic.