Cum funcționează dezinformarea și manipularea (I)

un articol de Valentin Roman

Informația este cheia înțelegerii lucrurilor. Accesul la ea a devenit, grație dezvoltării accelerate a mijloacelor de comunicare, unul facil indiferent de mediul unde trăiești, de vârsta pe care o ai ori de pregătirea școlară și profesională.

Totuși, această situație aparent 100% pozitivă, vine și cu niște riscuri care îți pot afecta modul de percepere a realității din jur, felul în care reacționezi la lucrurile cu adevărat importante și modul în care te poziționezi în legătură cu contextul social în care trăiești, ca parte componentă a unei societăți, colectiv etc.

Manipularea și dezinformarea devin armele de linia întâi pentru anumite grupuri și anumiți indivizi, iar despre modul în care acestea sunt utilizate mi-am propus să vorbim azi. Pornim la drum cu un rezumat, urmând ca, pe viitor, să dezvoltăm subiectul în detaliu.

1.      Informație multă și proastă versus informație concisă și de interes (TV și presa scrisă)

Este prima cale prin care se acționează în zona dezinformării publice. Iar rețeta și mijloacele folosite sunt simple și aflate la îndemâna celor ce conduc instituții media, cu precădere. Concret, se folosește un registru orar cu audiență maximă, respectiv intervalul în care omul de rând a cam terminat cu munca și activitățile casnice și preferă metoda cea mai la îndemână pentru relaxare: televizorul.

Respectivul registru orar oferă, așa cum lesne se poate observa analizând oferta de emisiuni tv, numai formate dedicate can-can-ului, bobardării mentalului colectiv cu elemente din zona de subcultură, prin oferirea de informații despre indivizi și individe, în volum mare, eventual în episoade prelungite pe mai multe zile, fără niciun impact pozitiv concret în viața privitorului. Cine a făcut și cu cine, de ce, cine cu cine s-a certat, cine de cine a divorțat etc...devin subiectele cotidiene.

Creierul este abuzat de informație continuă, devine incitat de scandal și elemente superficiale, pentru că sunt mai ușor de ”digerat”, abătându-se, astfel, atenția de la problemele și realitățile care au impact în realitatea vieții telespectatorului. (studiu de caz: cazul Elodia, care a ținut prime-time-ul unei televiziuni luni întregi, devenind subiect dezbătut în toate păturile sociale ori de rezidență).

La polul celălalt regăsim formate de emisiuni cu caracter cultural, informativ, de dezbatere a problemelor sociale, poziționate în grila de programe, de cele mai multe ori, la ore inaccesibile multora ori care presupun renunțarea la o activitate importantă.

Presa scrisă nu face nici ea rabat de la ”regulă”. Astfel, comparativ cu situația din urmă cu câțiva ani, se poate observa cu ușurință scăderea calității infomarției prezentate cititorului.

Anchetele și reportajele pe teren fac loc, tot mai mult, articolelor scrise și bazate în proporție însemnată doar în baza surselor de pe internet, mai greu de verificat, iar autorul devine, tot mai mult, un simplu compilator de elemente ce au ca sursă subiectivismul altora.

Cine și ce scop are aici? Răspunsul nu este greu. Vorbim de oameni de afaceri, politicieni, grupuri de interese și de acțiune care au ca scop menținerea populației într-o stare de necunoștință ori percepție parțială sau deformată asupra realității din jur, prin crearea unei iluzii a faptului că lucrurile merg bine și în interesul maselor, în timp ce, la nivel ascuns, se acționează în vederea subjugării economice și sociale.

2. Mediul online: rețele de socializare, site-uri și blog-uri

Evoluția tehnologică a permis ca manifestările opiniilor personale să se propage rapid, către sute și mii de persoane, prin proceduri simple. Mediul online devine, astfel, cel mai propice spatiu pentru împrăștierea elementelor de dezinformare, dar și al popularizării personajelor care, în spatele unui fals patriotism, spirit civic ori interes legat de problemele colective, câștigă capital de imagine folosindu-se de naivitatea și buna-intenție a celor mulți.

Cine sunt manipulatorii? Se identifică ușor, e nevoie de ceva atenție. Cei mai mulți sunt persoane foarte active atât în mediul online, cât și pe teren, cu resurse financiare, cu timp și disponibilitate oricând pentru a participa la demersuri și inițiative oneste în cadrul cărora vor încercă să impună o direcție anume de urmat. Sunt greu de contrazis, opiniile emise de ei sunt, în percepția lor, cele mai aproape de adevăr, iar încercările de combatere se soldează cu sancționarea persoanei aflate pe altă poziție, indiferent cât de argumentată ar fi aceasta. Scopul acestora este de a acapara și distruge orice demers pozitiv pentru țară și popor, sub falsa identitate de om căruia îi pasă.

Informațiile promovate de aceștia sunt, de cele mai multe ori, remarcate prin cantitate și nu prin calitate, argumentate doar dintr-o perspectivă a lucrurilor și formulate textual astfel încât să nu pară că ”adevărul” conținut în ele nu este impus cititorului, ci mai degrabă este însușit de acesta în mod firesc, pe fondul unui nivel cultural scăzut al acestuia.

Promotorii dezinformării de acest tip se folosesc, în general, de elemente cotidiene, cu impact emoțional asupra maselor, ușor de speculat, care stârnesc polemică, dezinformatorul pozând, în cele mai multe cazuri, într-un simplu, ba chiar simpatic, arbitru în discuția stârnită de opinia sa, de postarea sa.

Finalitatea procedurii este, în principal, identificarea persoanelor active, cu adevărate dedicate vreunui demers social și deraierea activității acestora printr-un proces de durată. Un efect periculos al acestei proceduri este acela că, în rândul maselor, se crează o confuzie între formatorii de opinie cu adevărat implicați în senz pozitiv și manipulatori. Ca atare, este de recomandat ca nicio informație să nu fie preluată ca atare, de-a fir a păr drept 100% adevărată, ci ea trebuie trecută, înainte de toate, prin filtrul propriei analize, apoi verificată prin orice mijloc aflat la îndemână.

3. Identitate națională și individuală

      În contextul unui proces galopant de globalizare și al încercării (care, mai devreme sau mai târziu, se va dovedi o utopie) de uniformizare culturală, procesul de distrugere a identității națiunilor devine tot mai alert. Treaba asta se oglindește foarte bine, dacă ne raportăm la cazul României, la calitatea tot mai precară a informațillor legate de istoria și cultura națională care sunt oferite tinerelor generații.

Distrugerea identității naționale face din tinerii aflați acum în formare niște viitori adulți care nu vor avea elemente autohtone la care să se raporteze, ci vor trebui să le importe dintr-un alt spațiu geografic cu care nu au nicio conexiune etnică, culturală etc. (ex.: Valentine s Day, Haloween etc.).

Nu este nimic rău în a cunoaște, mai mult sau mai puțin în amănunt, elemente legate de cultura altor popoare, de istoria lor, elemente legate de civilizația acestora, nu este nimic rău în a oferi tinerilor un bagaj de cunoștințe în măsură să-l ajute într-o mai bună înțelegere a fenomenelor și realităților globale, însă ar trebui să primeze volumul de informație legat de elemente locale, autohtone.

Scopul? Simplu și aici. Niște viitoare generații fără sentiment al apartenenței la un spațiu geografic anume, la o istorie și fără sentimentul de proprietate asupra pământului și resurselor locale, vor fi doar o masă amorfă de exploatat și direcționat lesne de cei ce urmăresc obținerea acestora (lucru care deja se întâmplă).

Citește și: Istoria ne este furată! Manualele de liceu îi ignoră pe geto-daci
                Unii vor să scoată istoria din școli. Profesorii încep să reacționeze
                Române, vor să-ţi fure pământul. Copilul tău ar putea deveni rob în propria ţară