Cine și cum a ajuns proprietar peste Băile Olănești

un articol de Valentin Roman

Am tot văzut, în ultimele zile, știri despre cum, la Băile Olănești, turiştii pot beneficia de tratament cu apă minerală din cele 24 de izvoare din staţiune doar dacă au cartele emise de o ”societate privată”, căreia Agenția Națională pentru Resurse Minerale i-a concesionat cele 24 de izvoare, precum și terenurile din zonă. 

Însă nimeni nu prea spune cine este respectiva ”societate privată” și cum au ajuns patronii ei stăpâni peste Băile Olănești. Păi să vedem...

Afaceristul Ion Tudor este din Râmnicu Vâlcea, fost ofițer în cadrul MapN între anii 1981 și 1996, trecut în rezervă cu gradul de maior. Intrat în afaceri imediat după închierea carierei militare, reușește că, în numai câțiva ani, adică în 2001, să controleze izvoarele de la Băile Olănești, precum și terenurile din vecinătatea acestora împreună cu o serie de clădiri, prin intermediul uneia dintre firmele sale, anume Olăneşti Riviera S.A.

Ion Tudor

Din câte se pare, concesionarea către Ion Tudor a acestor proprietăți, pe o perioadă de 20 de ani, s-a făcut într-un mod abuziv, printr-o serie de certificate eliberate de Ministerul Turismului, prin șeful de la acea vreme, Dan Matei Aghaton, în contextul în care ministerul în cauză NU deținea în proprietate nici izvoarele, nici terenurile, nici clădirile.

Portofoliul deținut de Tudor la Băile Olănești se îmbogățește numai 2 ani mai târziu, atunci când o Hotărâre de Guvern (700/2003) semnată de premierul acelor vremuri, Adrian Năstase, îi mai concesionează acestuia alte câteva terenuri în stațiune.

Referitor la acest aspect, afaceristul vâlcean susține că firma sa deține certificate de atestare a proprietăţii pentru toate terenurile pe care le-a „moştenit” de la fosta Întreprindere de Recuperare Balneară. 

Pentru a intra în posesia lor, Tudor a invocat la acea vreme faptul că fosta întreprindere balneară ar fi devenit, după 1991, societatea Olăneşti SA, deşi firma înfiinţată după 1989 nu are nicio legătură cu fosta întreprindere de turism. Nenea Tudor suține că Olănești S.A. ar fi fost moștenitoarea Societății Anonime Olănești S.A., dar aceasta din urmă a vândut toate proprietățile deținute înainte de naționalizarea din primii ani ai comunismului.

Anunț pentru turiști...

Revenind la cursul evenimentelor... prin 2000 și ceva, Ion Tudor se alătură PDL-ului, pe listele căruia candidează pentru un loc de deputat în 2008, dar nu are succes. 

Totuși, primește din partea partidului postul de director al Inspectoratului Judeţean în Construcţii Vâlcea. Afacerile sale se dezvoltă în mod alert, astfel încât vâlceanul deține acum, pe lângă facilitățile de la Băile Olănești, Uzina Mecanică Govora, hotelul Riviera din Mamaia, hotelul Alutus, televiziunea VTV și altele.

Un lucru extrem de interesant, revoltător, de altfel, pentru hotelieri și vizitatori, este faptul că, în timp ce prețul plătit de turiști pentru un bilet de acces la unul din izvoare este cuprins între 7,5 și 12 lei, Ion Tudor plătește Agenției Naționale pentru Resurse Minerale, adică la Stat, o redevență anuală de doar 4%, adică, potrivit unor informații, undeva în jur de 3.000 de euro pe an. Ne întrebăm, în mod pertinent, cine mama dracu a negociat contractul ăsta de cesiune și câți bani și-o fi luat pentru a accepta asemenea clauze păguboase?!...

     Aaaa...și să nu uit, circulă vorba prin târg că nenea Tudor este un foarte apropiat prieten al lui        Mugur Isărescu. Parese că ăsta are propriul lui izvor la Olănești. Dar mai rămâne de cercetat.