Să crezi că votând orice ofertă politică actuală din România vei schimba lucrurile în bine, e ca și cum ai crede că te-a adus barza pe lume

un articol de Valentin Roman

Să crezi că mersul la vot în actualul context politic al României înseamnă șansa pentru schimbări în bine, înseamnă să fi la fel de naiv precum un copil care crede ca este adus pe lume de barză.

Ca noi la nimenea, aici ești azi pedelist, mâine pesedist, în funcție de cum bate vântul. Ce doctrină, ce principii...?!

Indiferent de siglă, nume sau slogan, partidele existente acum pe scena politică a țării noastre sunt toate o apă și-un pământ, coordonate de aceiași indivizi vânduți și marionete ale intereselor dictate din exterior. Au dovedit-o din plin, iar cei care mai speră că partidul pe care l-au votat penultima oară, de pildă și de care au fost dezamăgiți, dar pe care îl votează din nou, dezamăgiți și de cel ce i-a urmat, pe motiv că ”poate s-a schimbat, dom-ne”, reprezintă o categorie tembelă care trage în jos și minoritatea aia de încă mai este realistă. Această categorie tembelă este formată, în mare parte, de cei care se bucură la mici și bere în campaniile electorale și de pungile cu pixuri și ulei care le sunt lăsate la ușă. În idioțenia lor crasă nici măcar nu realizează că alea nu sunt pe moca, ci tot din banii lor cumpărate.

Cât despre politicieni, băi taică, păi ăia de acu o vreme, mai până spre jumatea secolului XX, aveau coloană vertebrală, mare parte dintre ei. Era țărănist c-așa îl făcuse mă-sa, păi țărănist murea, nu trecea la liberali pentru un ciolan de ros ori viceversa. Ăștia de azi sunt precum curvele, se mută de pe un trotuar pe altul, în funcție de care sens e cu flux mai mare de autoturisme. 

Se întâmplă, evident, să se mai ridice și câte un român patriot și dedicat care să-și depună candidatura pentru vreo primărie ori un loc de deputat ori senator. Este fix picătură-ntr-un ocean. Un astfel de om, ales fiind, ar fi blocat imediat în proiectele sale de către consilieri și colegi care, ghici, fac parte din aceleași partide din care patriotul nostru nu a vrut să facă parte. Ca atare, românașul nostru fie va juca după cum i se cântă, fie după primul mandat (dacă are noroc să-l termine și nu-i inventează ”băeții” un dosărel, un copil din flori, o pipăială administrată vreunei colege prin calasa a II-ea), va dispărea subit de pe scena politică și nici dracu nu va mai auzi de el.

Este o utopie să crezi că cineva se poate ridica pe scena asta fiind singur, sărac, cinstit și nedispus la compromisuri. Îl va înghiți mocirla imediat. Dar, în schimb, multe sute de mii de săraci și cinstiți pot distruge plaga asta ce ne defilează nouă la costum și ne ține lecții de cum este ”politically correct”.

Singura soluție pentru ieșirea la liman nu este doar acțiunea individuală, ci coalizarea românilor în vederea unei mișcări naționale noi, organizată și care să nu accepte în rândurile sale niciun membru fost sau actual al actualei clase politice, cum lideri atent selectați. Abia când o astfel de mișcare va exista și va activa la nivel național, va exista forța necesară pentru a schimba ceva în bine. Mișcarea Legionară este un exemplu în acest sens. Deși în realitatea actuală, în tabloul întregului context geopolitic internațional, o astfel de mișcare pare greu a crede c-ar supraviețui ori s-ar putea dezvolta, totuși, ca principii de bază ale organizării și funcționării, cele ale acelei mișcări sunt singurele ce pot salva acest popor.

În rest...PDL, PNL, PSD, UNPR, PMP etc. etc. nu sunt decât niște pițipoance care, din când în când, își mai schimbă machiajul ca să dea bine la prostime.