În general, orice tragedie umană îmi stârnește compasiune, mai ales atunci când vine vorba de oameni, care, împotriva voinței proprii, sunt nevoiți să-și schimbe radical viața, să renunțe la tot ce au construit și realizat până la un anumit punct al existenței lor.
Pe de altă parte, realizez cum, la nivel de jocuri înalte, tragedia unora devine instrument pentru distrugerea altora. Și asta pare a se întâmpla acum în Europa, unde imigranții din Orient sunt folosiți drept instrument pentru jocul politic și economic al mai marilor lumii.
