Conferinţă a Asociaţiei Vatra Daciei la Iaşi, pe 27 iunie

Pământul României continuă să ascundă lucruri fascinante, mărturii din toate epocile istorice pe care omenirea le-a traversat. Singura ştiinţă capabilă să descopere, analizeze şi să prezinte aceste urme, în vederea unei mai bune înţelegeri a trecutului nostru este arheologia.

Despre misterioasa cultură spirituală a geto-dacilor (VIDEO)

un articol de Valentin Roman

Geto-dacii reprezentau un popor a cărui spiritualitate a fost unul dintre elementele ce i-ai dat statornicie pe acest pământ şi care i-a individualizat în contextul antichităţii europene. Aceasta a fost şi cauza principală pentru care romanii, de altfel foarte toleranţi cu religiile popoarelor învinse, au dispus distrugerea tuturor construcţiilor religioase şi suprimarea fizică a castei preoţeşti după finalul războiului dintre anii 105-106 d.Hr.

Am lansat volumul “Pe urmele geto-dacilor”

Românii cunosc foarte puţine lucruri legate de destinul geto-dacilor de după anul 106 d.Hr. . La fel de puţin cunoscute sunt de opinia publică şi elementele generale ce ţin de cultura şi civilizaţia geto-dacă, dezvoltată în spaţiul nord-dunărean.

Din manualele noastre de istorie, autorii au eliminat cu desăvârşire orice referire la vastele cunoştinţe de astronomie sau medicină ale acestora, de pildă, orice element de spiritualitate din cultura strămoşilor noştri, scoţând, practic, adevăraţii noştri înaintaşi din memoria colectivă.

DESCOPERIRE. 7.000 de ani are cea mai veche reprezentare a "căciulii dacice" pe teritoriul României

un articol de Valentin Roman

Atunci când am vorbit despe pileusul dacic (căciula dacilor) şi prezenţa sa în simbolistica mondială actuală (Pentru detalii, click AICI), multe voci au susţinut că este impropriu folosit termenul de "căciula dacică", pe motiv că acest obiect vestimentar, ca formă, ar fi fost preluat de geto-daci de la alte popoare, din alte zone.

Evident, aceleaşi voci m-au acuzat din nou de protocronism şi de faptul că exagerez importanţa dacilor în istorie. Însă iată cum tocmai arheologia, ironică precum o ştim uneori, ne-a dezvăluit un lucru incredibil legat de acest subiect.

Instantanee dintr-un basm: o nuntă dacică în anul 2013 (FOTO)

A fost odată că de n-ar mai fi, nu v-aş povesti, a fost odată un tărâm sfânt creat de bunul Dumnezeu după placul si inima Sa! Şi n-a fost minune mai mare decât aceea de a fi pus toată armonia cerească într-un petic de pământ d’acia!

Şi nu s-a gândit prea mult, că a şi întins degetul Său etern spre creaţia Sa, a sădit medii şi remedii, a suflat peste lume şi i-a dat poporului d’acia, drept la viaţă şi la eternitate.

DEZVĂLUIRI. Căciula dacilor – prezenţă în simbolistica mondială (FOTO)

un articol de Valentin Roman

Puţini dintre noi cunosc astăzi faptul că, în simbolistica antică, medievală şi chiar modernă şi contemporană, anumite elemente îşi au originea in cultura dacilor.

Acestea sunt preluări si adaptări fie ale unor simboluri militare dacice, cum este cazul dracon-ului, fie a anumitor practici religioase ale acestora sau cu inspiraţie din elemente de vestimentaţie purtate de strămoşii noştrii daci.

"PE URMELE GETO-DACILOR", prima carte semnată Valentin Roman, va fi lansată peste două săptămâni

un articol de Valentin Roman

În aproximativ două săptămâni voi lansa prima mea cartea, cu titlul "Pe urmele geto-dacilor". În paginile sale veţi afla informaţii detaliate despre societatea creată de strămoşii noştri reali, geto-dacii, religia şi spiritualitatea lor, cunoştinţele de astronomie şi medicină, armata şi organizarea politica.

Istoria pentru copii: dacii afară, țiganii și secuii înăuntru

un articol de Valentin Roman

În timp ce strămoșii noștri reali, geto-dacii, așa cum am arătat într-un articol recent, au fost eliminați din manualele de liceu, Ministerul Educației a găsit totuși loc în programa pentru un manual de “Istoria secuilor”, cel puțin pentru școlile din județul Harghita.

Prin urmare, în timp ce o parte a etnicilor secui respinge categoric limba română, istoria românilor, tratează cu dispreț însemnele naționale, ba chiar cer ruperea teritorială a țării, Statul român a decis că românii, cel puțin tinerele generații, trebuie să învețe istoria acestei minorități. O decizie mai mult decât ciudată.

Arheovest, primul simpozion de Istorie şi Arheologie. Ce vestigii importante s-au descoperit în judeţul Timiş

Peste 100 de arheologi şi istorici din ţară şi străinătate discută la Timişoara, sâmbătă, 7 decembrie, despre cele mai importante vestigii descoperite în ultimii ani.

În memoria arheologului timişorean Liviu Măruia, Asociaţia Arheovest organizează prima ediţie a Simpozionului Naţional de Istorie şi Arheologie, în cadrul căruia vor fi prezentate alte două manifestări importante.

FALXUL DACIC, una dintre cele mai periculoase arme ale antichităţii

 un articol de Valentin Roman

În ce privește tipul de arme folosit de ostașii daci, descoperirile arheologice, cumulate cu informațiile din izvoarele literare și cu analiza reprezentărilor luptătorilor pe diverse monumente din lumea romană, ne permit astăzi să stabilim și să putem descrie o serie de obiecte aflate în dotarea lor.

Legile lui Zamolxis.Mesaj din antichitate sau "făcătură" modernă?

un articol de Valentin Roman

Internetul este plin de resurse care pot fi folosite eficient pentru informarea într-un anumi domeniu sau pentru a dobândi elemente de cultură generală. Însă tot el este şi locul în care exista numeroase "capcane" în care, din prea multă pasiune sau neştiinţă, mulţi pică uşor.

Pentru că ma refer de multe ori la elemente ce ţin de istorie, un prieten din mediul virtual m-a întrebat ce cred despre aşa-zisele Legi ale Lui Zamolxis, care circulă pe internet fie sub formă de text simplu, fie sub formă de colaj foto însoţit de text. Mai exact, întrebarea era: Sunt ori nu sunt acesta autentice?

DEZVĂLUIRI. Cetatea lui Burebista, îngropată sub gunoaie şi uitare (VIDEO)

un articol de Valentin Roman

Nu mai este demult un secret faptul că multe dintre vestigiile de o importanţă colosală pentru istoria noastră zac fie în uitare, fie au devenit locuri de acţiunie pentru căutătorii de comori, fie au fost cercetate superficial.

Invocându-se lipsa fondurile pentru cercetare şi protejare, multe situri arheologice de excepţie nu au parte, astăzi, nici măcar de un panou informativ de pe care vizitatorul să le afle povestea. Este şi cazul Argedavei, cetatea geto-dacică de pe Argeş şi capitala marelui rege Burebista.

Vasile Ursachi – o viață în slujba arheologiei românești

un articol de Valentin Roman

România are cercetători care și-au pus întreaga viață în slujba istoriei și cercetării acesteia. Prin pasiunea lor, în urma miilor de zile petrecute pe șantierele arheologice sau a sutelor de ore petrecute analizând, interpretând și descriind descoperirile, noi putem avea o imagine mai clară a trecutului nostru.

Datorită acestor oameni de bine, care au ales calea unei meserii grele, onorabile și, din păcate, prea puțina apreciată și răsplătită în țara noastră, istoria națională nu mai este doar o zonă de cercetare plină de necunoscute.

Cetăţile dacice, monumente UNESCO, abandonate. Cel mai important proiect de cercetare arheologică din România a fost sistat

Sarmizegetusa Regia, foto: cetatidacice.ro

Cel mai important proiect de cercetare arheologică din România, cel privind cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, a fost stopat, în ciuda faptului că vestigiile au fost incluse pe lista UNESCO din 1999. După ce a alocat 7% din proiectul de 5 milioane de euro, demarat anul trecut, Ministerul a lăsat arheologii fără bani.

Cetăţile dacice din Munţii Orăştiei - Sarmizegetusa Regia, Piatra Roşie, Costeşti-Cetăţuie, Costeşti-Blidaru, Băniţa şi Căpâlna - au fost incluse în 1999 în patrimoniul UNESCO. Totuşi, întrucât doar o mică parte, circa 10% din întregul ansamblu, a fost scoasă la lumina zilei, istoricii susţin că săpăturile arheologice trebuie continuate, mai ales că în zonă se vehiculează existenţa unui misterios oraş cu ziduri de piatră, situat în munte, în apropiere de Orăştie.

DEZVĂLUIRI. Vulturul valah şi bourul moldovenesc, sculptaţi în mormântul lui Dromihete (FOTO)

Mormântul lui Dromihete (foto Valentin Roman)

un articol de Valentin Roman

În luna iunie a acestui an am vizitat pentru prima oară mormântul regelui get Dromihete, localizat în Bulgaria, la Sveshtari, cu ocazia filmărilor la documentarul "Tracii, istorie ascunsă", alături de colegii mei de la acea vreme din Asociaţia Geto-Dacii.

Dincolo de emoţia momentului în care am păşit în mormântul celui care a scris o pagină însemnată a istoriei noastre, prin acţiunile sale de apărare a pământului său în faţa agresiunii macedonenilor lui Lisimah, două elemente arhitectonice mi-au atras atenţia, elemente care atestă încă o dată, continuitatea noastră aproape nealterată etnic în acest spaţiu, dar şi moştenirea uriaşă în planul simbolurilor, lasată nouă de strămoşi. Informându-i pe colegii mei de la acea vreme despre identificarea acestor elemente, ce vor fi prezentate mai jos, mirarea, dar şi încântarea tuturor, au fost de proporţii.

Latinizarea limbii dace – un basm de adormit lingviştii

Pentru cei care iubesc atât de mult mitul latinizării limbii dace şi pentru care dărâmarea acestei poveşti ar fi o imensă tragedie psihică le recomand să nu citească acest material. Dogma oficială, pe care toţi am învăţat-o, afirmă că după cucerirea romană din 106 e. n. şi până la retragerea aureliană din 275 e. n. limba dacă a dispărut, din ea rămânând aproximativ 150 cuvinte.

Întrebarea pe care mi-am pus-o când am început să studiez acest domeniu a fost următoarea: Cum a fost posibil, să existe o limbă română unitară pe un teritoriu atât de întins (România plus Basarabia şi Bucovina), în condiţiile în care administrativ, acest teritoriu nu a fost unit decât în timpul lui Burebista şi Decebal, aproximativ 86 de ani, la 1600 e. n. timp de un an sub stăpânirea lui Mihai Viteazul şi apoi de la 1859 cînd a fost prima Unire­­­­?

Din mitologia românească: Anul nou dacic, Ovidenia și Filipul cel șchiop

Sărbătoare deschizătoare de iarnă, „Ovidenia” este marcată de puterea luminii, a focului, a vederii, a viziunii. Se spune că în această noapte vrăjitoarele „văd cel mai bine”, fac farmece, descântă, ghicesc viitorul. „Ovidenia” stă sub semnul focului, iar focul este simbolul energiei vitale, al inimii, al Soarelui, al puterii de zămislire. Este simbolul sacru al vetrei casei, purtător al luminii spirituale.

De aceea, de „Ovidenie”, femeile dau de pomană „lumina de veci”, adică lumânarea care nu se va stinge niciodată pe lumea cealaltă. Se spune că lumânarea de la „Ovidenie” îşi păstrează propietăţile magice peste an şi că numai la lumina ei se poate vedea, în fântână, chipul ursitului.

Din mitologia românească: BALAURII

Dragonul cu cap de lup, steagul dacilor, era întotdeauna înfipt în suliţă, ceea ce sugerează izbânda celor vrednici asupra duşmanilor. Pe de altă parte, celebrul „Cavaler Trac”, ipostază a lui Apollon-Zalmoxis, este reprezentat mai mereu ucigând balaurul, imagine preluată mai târziu de Sfântul Gheorghe.

În mitologia românească, balaurul apare uneori ca făuritor şi străjer al nestematelor şi aurului, locuind pe funduri de prăpăstii, prin „Ţara Armenească”. Alteori, balaurul este totuna cu Zburătorul, deci antropomorfic, locuind în văzduh, printre nori. Alţi balauri locuiesc şi ei tot printre nori, producând ploi torenţiale şi grindină.

Gugulanii, urmaşii pe linie directă ai dacilor (VIDEO)

În spatele acestei denumiri, se ascunde o istorie superbă. Gugulanii sunt urmaşii pe linie directă ai dacilor. Trăiesc şi în zilele noastre şi păstrează obiceiuri vechi de peste 2.000 de ani.
URMĂREŞTE VIDEO, AICI

Armele dacilor: cuţitele de luptă

Descoperirea unor cuţite curbe în judeţul Sălaj, în diferite contexte arheologice, oferă ocazia de a propune stabilirea unor repere privind rolul acestui tip de artefact în cadrul fenomenului militar şi religios din cadrul Daciei preromane.

Considerate frecvent piese de inventar comun, cuţitele au fost tratate periferic în cadrul cercetărilor arheologice, fiind foarte rar discutate în detaliu, în condiţiile în care se constată o prezenţă vizibilă a cuţitelor curbe încă de la începutul Hallstatt-ului, în arealul geografic dacic, în diferite contexte arheologice, apariţia lor, în forma curbată cu un singur tăiş, fiind pusă în legătură cu pătrunderea sciţilor, îndeosebi pentru zona centrală a Transilvaniei.