S-au scris și s-ar mai putea scrie mii de cărți despre România și tot nu ar fi de ajuns pentru a revela fiecărui român frumusețea fiecare loc și colț din țară sa minunată. La noi pădurile bătrâne știu a povesti legende vechi, iar pietrele poartă de milenii tainele acestor locuri.
Râuri ce vin din măruntaiele munților, repezi și reci își fac drum brăzdând pământul țării spre Marea cea Mare, iar câmpiile fertile dau rod bogat gospodarului harnic an de an, de mii de ani. Munții mai ascund, încă, în adâncurile lor bogății nemăsurate, în ciuda tuturor jafurilor și exploatărilor cărora le-au fost supuși de străinii hrăpăreți.
Călugării bătrâni, în chiliile mânăstirilor și mai bătrâne, moștenite de la marii noștri Voievozi, mai știu încă să aducă alinare sufletelor obosite de zbaterile modernismului acestor vremuri, iar înțelepții satelor încă își mai țin nepoții pe genunchi povestindu-le basmele strămoșilor, cu zâne, feți-frumoși, zmei și balauri, în care Binele, hrănit de Bunătate și Curaj, învinge întotdeauna. Nu-s plaiuri ca ale noastre, oriunde ai caută în lumea asta mare. Între român și pământul său există legături tainici, moștenite de la o generație la alta. Sunt precum niște fire nevăzute, care leagă sufletul omului de glia în care odihnesc toți ai săi, trăitori pe aceste meleaguri din vremuri atât de îndepărtate, încât nici socoteală anilor nu se mai poate ține. La noi, istoria nu nu a fost adusă, ea a Început.
Am ales, e drept, poate subiectiv, câteva dintre cele mai frumoase montaje foto cu imagini ale frumuseților României, Țara Mea, a Ta, a Noastră, pe care, de multe ori, din pricina veneticilor fără suflet ce o batjocoresc, o blamează mulți, uitând că ne este Mamă tuturor, că ea ne dă nume și rost între oamenii Pământului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu