România este sub asediu (I): Pământul

un articol de Valentin Roman

România este sub asediu! Nu cred că spun vreo noutate cu asta, o simțim cu toții zilnic. Pământul nostru este dorit de mii de ani de străini, de la perșii și romanii antici până la turcii și maghiarii de mai târziu.

Valuri peste valuri s-au năpustit peste poporul nostru, popor de oameni sedentari, adânc înrădăcinați în glia în care își odihnesc oasele sute de generații de înaintași.
Acum popoarele nu mai sunt subjugate sau asediate neapărat cu forța, pe calea armelor sau prin izolare comercială, ci mai degrabă prin sărăcirea autohtonilor până la pragul în care ajung să-și vândă pământul pe bani de nimic anumitor străini ce așteaptă ca niște hiene la hotare.

Strategiile s-au schimbat, inamicul nu mai este vizibil, nu-l mai știi după nume și nu te mai confrunți cu el pe câmpul de bătălie, unde cel mai destoinic în mânuirea spadei câștiga. Acum banii și informația sunt armele ce asigură victoria.

Țara asta nu avea voie să cunoască criza economică, iar locuitorii ei nu aveau voie să fie săraci. Geme pământul de sub noi de resurse, de la fier până la cele mai rare metale, iar la suprafață codrii și apele abundă.

Cu toate astea, suntem în criză. Nu sunt economist, nu mă pricep la finanțe și nu am înțeles nici azi definiția termenului “criză economică”.

Știu doar că țara mea nu are voie să fie în criză. Pe de altă parte, dacă ne gândim tocmai la aceste resurse, la localizarea geografică a României, la întreg contextul, atunci lucrurile se limpezesc, iar scenariul se clarifica…

 Nu mai vindeți pământul !

Unul dintre efectele invocatei crize a fost și este reprezentat de ieftinirea până la absurd a terenurilor agricole, element a cărui gravitate nu cred că este înțeleasă precum ar trebui. Agriculturoul român, oricum deja discriminat pe piața alimentelor prin faptul că accesul îi este restricționat din considerente pe care nu ni le explică nimeni, a ajuns în punctul în care faptul că deține pământ nu reprezintă nimic. Și decide să-l vândă. Cui? Celor ce au așteptat cuminței la graniță și care acum cumpără compact, zeci și sute de hectare în aceeași localitate.Iar când nu pot cumpără pe cale legală, intră în posesia terenurilor prin abuzuri ale judecătorilor corupţi. (vezi cazul Nadăş).

Așadar, nu avem de-a face cu achiziții individuale, acolo, cât să fie pentru un loc de casă, ci de cumpărări masive de pământ. Oare ce face străinul cu pământul ăsta? Agricultură? Greu de crezut, că agricultura pe aici nu este sutinuta și nu e deloc rentabilă, au avut grijă unii s-o distrugă.

Străinul care cumpără are bani, nu este nevoit să sape glia pentru a însămânța porumb, el este dispus să țină terenul la păstrare, să aștepte, că dacă azi a vândut nea Vasile, sigur mâine ajunge și nea Ion la sapă de lemn și-i poate cumpăra și lui terenul pe bani de nimic. Aceeași strategie se aplică și în cazul pășunilor și pădurilor.

Pământul mai are și resurse, multe, unele din ele aflate pe aici în cantintati cu multe peste cele disponibile în solul altor țări. E nevoie și de alea, dar nu pentru noi, ci pentru alții, din aceeași categorie a celor ce pândesc momentul oportun pentru a veni cu ofertă de plată. Iar liderii noștri vând sau concesioneaza, de vreo 23 de ani, cam tot ce se poate, fără a se gândi că, în acest ritm, generațiile viitoare de români vor fi văduvițe de șansa de a face din această țară una bogată și respectată în relația cu alte state.

De ceva vreme, se poate lesne observa goana nebună cu care autorităţile concesionează suprafeţe întinse pentru exploatări miniere şi petrolifere, făra a ţine cont de dorinţa şi nevoile românilor. De altfel, reacţiile sunt rapid înnăbuşite de tocmai acei lideri ce ar trebui să servească intereselor noastre.

Efectele prezente ale distrugerii agriculturii românești sunt vizibile pentru fiecare dintre noi. În rafturile magazinelor oferta concentrează peste 80% produse străine. Se pare că roșia românească n-are ce caută în compania celei spaniole, de pildă, cu gust fad, arătoasă, dar părând din plastic. Fasolea vine din Egipt, țara care, dintr-o fâșie de pământ fertil care există doar în preajma malurilor Nilului reușește să facă export. Iar exemplele pot continua.

Tot un efect prezent este cel al sărăcirii țăranilor și agricultorilor români, a locuitorilor din satele românești care își au vetrele pe unul dintre cele mai fertile soluri din lume. Paradoxal, nu? O fi un întreg plan de distrugere a potențialului nostru agricol? Noi credem deja că da, dar nu strică să mai întrebăm o dată…

Pe termen lung, cu prețurile terenurilor ajunse la un minim îngrijorător, țara va fi cumpărată, bucată cu bucată până într-o zi când românii se vor trezi chiriași în propria lor țara și dependenți de străinii care pozează azi în “investitori”.

Nu, nu sunt investitori, sunt coloniști moderni ai lumii, oameni fără de țară și pământ pentru care România este El Dorado, un loc unde autohtonii sunt prea săraci și fără putere pentru a reacționa, iar liderii lor au sufltele vândute demult oricărui alt interes numai celui național nu. Dar despre acești lideri consider că este inutl să discutăm. Atât timp cât ei continuă să conducă destinele țării, asta arată că românii încă nu s-au trezit.

Nu mai vindeți pământul! Voi, cei care aveți terenuri agricole, pășuni, păduri, nu le mai vindeți străinilor! Nu mai acționați în funcție doar de nevoile momentului, ci vedeți imaginea în perspectivă și efectele pe care unele decizii de azi le pot avea asupra copiilor și nepoților voștri.E

Ei, din pricină unor decizii nerealiste, pot deveni robii, la propriu, ai acelor coloniști moderni, care vin cu bani, cu ignoranță, interesați doar de propria bunăstare, care nu au suflet și care privesc orice individ care nu este de-al lor drept o persoană inferioară.

Nu vă mai vindeți pământurile străinilor. Încercați să le păstrați cât mai mult posibil. Nu le mai puteți apăra cu sabia. Lupta nu se mai da acolo. Sigur că puteți spune că nu-l duc nicăieri. Așa e, nu-l duc însă n-o să-l mai puteți călca și n-o să mai puteți spune că pământul asta “este al vostru”.

Degeaba ne batem împotriva regionalizarii. Dacă vor să ne împartă ne vor împarți. Și nu vom putea face nimic, sau mai nimic. Am mai fost despărțiți și tot ne-am reunit. Dacă însă vă veți vinde pământurile atunci o să mai uniți doar o idee, un crez lipsit de conținut. Nu vă mai vindeți pămanturile pentru că nu sunt ale voastre, sunt ale urmașilor voștri.

Le-ați luat împrumut de la ei și trebuie să le dați cândva înapoi. Ce-o să mai dați dacă ați vândut pământul și-ați păpat banii ? ”Pamântu nu-i al nost, da noi sântem ai pamântului. Că pamântu ne-o facut oamini, şî pamântu ne-o facut on neam. Cân ne batem gioc de pamânt, ne batem gioc de mama noastă dintăi. Şî de toţ ahăia de l-o muncit şî aparat cu sânje şî sudoare. Şî de oasăle lor care să hodine te miri pe unie. Şî cân îl vindem, ne vindem parinţ şî moş stramoş.”

Cultivați cât puteți, exploatați cât și cum puteți, organizați-vă după modelul obștilor sătești, promovați-vă produsele, luptați cu birocrația, moblizati-vă și spuneți ce vă deranjează, alăturați-vă și altora ce vor să stopeze un fenomen care deja ia amploare și nu cedați presiunilor.

Gândiți-vă la cel puțin un singur exemplu, pentru a realiza amploarea acțiunilor acestor coloniști moderni ce ne vânează pământul: recent, niște investitori străini au achizionat aproape 200 de hectare într-o zonă montană a României având ca scop construirea unui întreg orășel. Scopul oficial al investiției: crearea unei stațiuni turistice. Scopul bănuit de noi: crearea unui model de colonie…Dacă ne vindem pământul, curând vom cerși pâinea altora.